Valorificarea potențialului turistic în depresiunea Hațeg

OBIECTIVELE ȘI METODOLOGIA DE CERCETARE

Această lucrare este rezultatul analizei unor surse bibliografice diverse, metodele utilizate fiind de natură teoretică și descriptivă. Pentru realizarea acestui demers a fost necesară o documentare detaliată, analiza statisticilor existente sprijinită chiar și de diagrame.

Sprijinindu-ne pe un bogat trecut istoric al regiunii ne propunem să scoatem în evidență potențialul turistic, tradițiile folclorice și meșteșugărești autentice, încercând întărirea identității locale.

Pentru revitalizarea tradițiilor și dezvoltarea depresiunii Țării Hațegului este necesară oferirea unor facilități, scutiri de taxe și impozite a investitorilor în turismul rural, creându-se mai multe spații de cazare de diferite tipuri (pensiuni rurale, pensiuni agroturistice, hanuri, etc.), oprindu-se astfel migrarea locuitorilor din zonă prin crearea unor noi locuri de muncă generatoare de bunăstare.

Prin organizarea unor cursuri de formare și reconversie profesională a membrilor comunităților locale se poate face față exigențelor și nevoilor turiștilor, îmbunătățindu-se astfel calitatea serviciilor oferite, cât și intensificarea comerțului cu suveniruri și obiecte de artizanat.

Depresiunea Haţegului este situată la poalele unor munţi masivi, alcătuiţi din roci vulcanice, şisturi cristaline și calcare, cu un relief așezat în rânduri suprapuse, râuri dispuse radiar și văi adânci, iar pe formaţiunile calcaroase din nord şi est s-au dezvoltat peşteri.

Fiind situată la răscrucea Râului Mare cu râul Strei, depresiunea întâlnește trei drumuri ce fac legatura între regiunile principale din S-V Transilvaniei, fiind delimitate de Munţii Şureanu, Munţii Retezat şi Ţarcu, Muţii Poiana Ruscă și pasul Merişor, întrunind toate însușirile unei depresiuni intracarpatice, fiind considerată o adevarată câmpie intercalată şi etajată.

Individualizarea Depresiunii Haţegului se datorează caracterului tectonic, ce determină forma sa triunghiulară, usor alungită de la vest la est.

Ţara Haţegului corespunde, cu aria de cuprindere a celor 11 unităţi administrative de bază, centrate în vatra depresiunii, aşa cum sunt structurate încă de la reorganizarea administrativ-teritorială din 1968: oraşul Haţeg, apoi comunele Baru, Densus, Pui, Răchitova, Râu de Mori, Sarmizegetusa, Sălaşu de Sus, Sântămăria Orlea, Toteşti si Unirea.

Ţara Haţegului se întinde pe 1.450 kmp şi înglobează un număr de 80 de aşezări tradiționale, dintre care doar un oraş, Haţegul. Ruralismul Ţării Haţegului (79 de sate la un oraş) este deosebit de accentuat şi depăşeşte cu mult media naţională (49 de sate la un oraş).

Situată în partea de S-V a Transilvaniei, în depresiunea ce-i poartă numele, Ţara Haţegului este una dintre cele mai cunoscute vetre de civilizaţii din intreg spaţiul românesc.

Ţara Haţegului se înfățișează ca o fortificaţie naturală apărată de Munţii Orăştiei spre est, Vâlcan și Parâng spre sud, Retezat spre sud-vest şi Poiana Ruscă spre nord, formând un spaţiu istorico-geografic perfect pentru conservarea unei comunităţi umane.

Istoria acestor locuri este timpurie. Vestigiile materiale ale civilizaţiei umane datează de peste 150 de mii de ani, din paleoliticul mijlociu (cca. 100.000-33.000 î.Chr), dovezile prezenţei umane fiind descoperite în peşterile de la Ciclovina si Ohaba-Ponor.

Doar la Tapae şi la Cioclovina-Ponorici au fost descoperite fortificaţii dacice liniare, de baraj. Prima era lungă de circa 2 km şi bloca accesul în Ţara Haţegului de pe Culoarul Bistrei, iar a doua măsura peste 2,5 km şi împrejmuia principala cale de acces din Ţara Haţegului spre zona Sarmizegetusei Regia.

Pentru Ţara Haţegului sunt reprezentative cetăţile, fortificaţiile sau aşezările din Munţii Orăştiei, Poarta de Fier a Transilvaniei, Băniţa sau celebrul Tezaur de la Sălaşu de Sus.

În anul 1764, o parte a Ţarii Haţegului a fost militarizată în cadrul Regimentului I de Graniţa cu sediul la Orlat. Perioada aceasta coincide cu o dezvoltare semnificativă a oraşului Haţeg. Dacă în anii 1785-1786 orașul avea doar 400 de locuitori, în mai puţin de 50 de ani, populaţia creşte considerabil, ajungând in anii 1829-1831 la 4000 de persoane. Acest fenomen făcea din Haţeg cel mai mare oraş din Județul Hunedoara, mai mare decât capitala comitatului – Deva.

CAPITOLUL I LOCUL ȘI ROLUL TURISMULUI ÎN ECONOMIE

Dinamismul, intensitatea și amploarea transformărilor din toate sferele vieții economice și sociale, ca trăsături caracteristice ale evoluției actuale, se reflectă între altele, în transformarea structurilor economice, în reierarhizarea ramurilor componente potrivit cu cerintele dezvoltării științifico-tehnice, cu exploatarea rațională a întregului potențial de resurse și creșterea eficienței, cu exigențele îmbunatațirii calitații vieții.

În acestă conjunctură, turismul se manifestă ca o component distinctă a economiei, cu o prezență tot mai activă în viața economic și social, cu o participare importantă la progresul general și nu în ultimul rând, ca inițiator al globalizării și element al dezvoltării durabile.

Turismul, în epoca prezentă, este unul din cele mai dinamice sectoare economice din lume, acest lucru fiind deja observant și înțeles de organizațiile de turism, guvernele, asociațiile profesionale si chiar turiștii înșiși.

Turismul aparține sectorului economiei naţionale care înglobează activităţi eterogene și complexe. Activitatea de turism se concretizează în servicii reflectate sugestiv sub formă de produs turistic.

În sensul real al cuvântului, turismul este un fenomen social-economic ce înglobează totalitatea conexiunilor ce au loc în societate în procesul întrebuințării timpului liber, atât în interiorul fiecărei ţări, cât şi în circuitul schimbului de valori materiale sau spirituale dintre ţări.

Pe parcursul anilor, încercările de a defini și prezenta în mod corespunzător termeni de tipul “turist” sau “turism” au fost multiple, însă abia spre sfârșitul secolului anterior s-a înregistrat o evoluție reală în ceea ce priveşte standardizarea terminologiei turistice.

În iulie 1991, Conferinţa Organizaţiei Mondiale de Turism (OMT), de la Ottawa, a restabilit conceptele fundamentale din turism, integrând termenul de turism activităţilor care sunt “... angajate de persoane în cursul voiajelor sau sejurului lor în locuri situate în afara mediului rezidenţial pentru o perioadă de peste 24 de ore sau de cel puţin o noapte, fără a depăşi un an, în vederea petrecerii timpului liber, pentru afaceri ori pentru alte motive, adică în alte scopuri decât prestarea unei activităţi remunerate în locul vizitat”.