Valorificarea zonei rurale prin diversificarea agrementului

INTRODUCERE

Etimologic, cuvântul „turism" provine din termenul englez „tour" (călătorie), sau „to tour", „to make a tour" (a călători, a face o călătorie), termen creat în Anglia, în jurul anilor 1700, pentru a desemna acțiunea de voiaj în Europa - în general și în Franța - în special. La rândul său, acest termen englez derivă din cuvântul francez „tour" (călătorie, plimbare, mișcare), fiind preluat de majoritatea limbilor europene cu sensul de călătorie de agrement.

Europa este cea care înregistrează primele forme conștientizate de turism rural în secolele XVI-XVII; în acele vremuri pictorii erau interesați să valorifice în operele lor construcțiile și mediul spațiului rural. Viața satului, așa cum era ea și nu inventată, este imortalizată în operele pictorilor francezi, italieni sau olandezi. Pe acest fond marele gânditor francez Jean Jacques Rousseau (1721-1778) povestește în lucrarea sa „Confesiuni” despre o călătorie în care a traversat Alpii, ce a sugerat multor oameni ai timpului planuri de călătorii spre regiunile muntoase pentru a admira natura. În secolul următor, al XIX-lea, odată cu afirmarea marilor peisagiști, arhitectura rurală ocupa un loc din ce în ce mai important în desen sau pictură. Se impun din nou pictorii și artiștii francezi și italieni cărora li se adaugă mai apoi cei din Anglia (Grolleau Henri-”Patrimoine rural & touorisme dans la C.E.E.„).

Teritoriul României prezintă: o mare varietate de valori culturale istorice - arta populară, etnografie, folclor, tradiții, vestigii istorice - un cadru natural armonios îmbinat, cu un fond peisagistic variat și pitoresc. Toate acestea sunt valențe ale turismului rural românesc în mod special.

Turismul rural în țara noastră se practica din totdeauna, dar spontan, sporadic, întamplător, și mai ales neorganizat; forma sa de materializare o reprezintă, începand cu anii ’20-’30, cazare la cetățeni a vizitatorilor ocazionali ai unei așezări rurale.

CAPITOLUL I

CARACTERISTICI ALE TURISMULUI RURAL ȘI ORIZONTUL SĂU DE DEZVOLTARE

1.1 Aspecte actuale ale turismului rural românesc

Referitor la situația actuală a turismului rural din România se poate arăta că aceasta poate fi analizată numai prin cunoașterea unei evoluții anterioare. Structura principalelor aspecte referitoare la această problemă poate fi redată astfel:

- Un prim aspect este acela că turismul rural reprezintă una din primele forme de manifestare a turismului în România. Astfel, o incursiune în timp, pentru a vedea cum s-au succedat formele de practicare a turismului, ar evidenția faptul că turismul rural a fost practicat, alături de drumeție, turismul nautic și turismul hipic, încă din cele mai vechi timpuri.

- Un alt aspect constă în caracterul spontan și uneori, periodic, care s-a menținut de milenii, până la jumătatea secolului XX ; vizitele la rude și prieteni din localitățile apropiate, ocazionate de diferite momente din viața comunităților, cum au fost: nunți, cumetrii, căsătorii, botezuri, apoi participările la unele manifestări tradiționale anuale (urcatul și coborâtul animalelor la munte), la bâlciuri și iarmaroace (săptămânale, lunare și anuale), la hramurile unor biserici, mănăstiri etc., care au constituit tot atâtea acte turistice. Aceste tipuri de manifestări s-au perpetuat până în zilele noastre, păstrându-se nealterată forța lor de atracție, chiar dacă astăzi există oferte înlocuitoare a timpului liber mult mai numeroase (TV, discoteci etc.).

În evoluția sa istorică, turismul rural a avut perioade de ascensiune, de cădere, dar niciodată de dispariție . Asistăm azi la un nou avânt - dintre cele mai mari - al turismului rural, generator de speranță. Motivații dintre cele mai diverse îi determină azi pe unii turiști să aleagă pensiunea rurală în locul altor destinații. Dintre acestea se pot enumera doar câteva: dorința de libertate, de mișcare, creată de spațiile deschise ale ruralului și de lipsa unor programe rigide pe zile, ore și obiective; condițiile de preț și de structură ale meniurilor alimentare; calitatea elementului uman local, dispus încă a oferi unele elemente componente ale produsului turistic în mod gratuit sau aproape gratuit; specificul local tradițional și nu în ultimul rând, dorința de a intra în intimitatea vieții rurale, descrise cu multă încântare de numeroși poeți și scriitori.