Tematică organisme

1. Economia subterană.

Reprezintă un fenomen care a fost în atenţia specialiştilor în ultimii 30 ani dar ea apare odată cu apariţia statului, normelor, regulilor şi a legilor care guvernează activitatea economică.

Obiectivul principal al economiei subterane este unul economic şi este reprezentat de maxi-mizarea profiturilor indiferent de metodele folosite. Activităţile caracteristice economiei subte-rane au fost: comerţul cu pietre preţioase, braconajul.

Astăzi economia subterană cuprinde o paletă mai largă de practici din care fac parte: crima organizată, traficul cu droguri, arme etc.

2. Corupţia.

Reprezintă un fenomen social care are drept cauze majore presiunile exercitate de factorul economic asupra celui politic şi invers, dereglările economice.

Formele corupţiei:

- corupţia economică – cuprinde înşelăciunea, contrafacerea de mărfuri;

- corupţia politică – cuprinde activităţile de finanţare a campaniilor electorale, manipularea funcţionarilor publici;

- corupţia profesională – luarea şi darea de mită, traficul de influenţă, abuzul în serviciu.

3. Frauda fiscală.

Reprezintă ansamblul practicilor care urmăresc eludarea n parte sau totalitate a taxelor şi im-pozitelor datorate statului.

Poate îmbrăca mai multe forme: evaziunea fiscală, contrabanda, înşelăciunea dar şi practici mai puţin sesizabile.

Frauda fiscală este un fenomen care se găseşte la nivelul tuturor ţărilor lumii, într-o dinamică şi proporţie semnificativ diferite. Un studiu realizat de Price Walter-House asupra a 3400 de companii din 15 ţări europene a arătat că aproape jumătate din companiile respective au avut de-a face cu frauda. În România se estimează că o treime din marfa de pe piaţă este marfă de contrabandă.

4. Munca la negru.

Reprezintă activitatea desfăşurată fără respectarea normelor, reglementărilor impuse de le-gislaţia muncii, cea a asigurărilor şi cea fiscală. Sfera de cuprindere este foarte vastă începând cu activităţi casnice, construcţii, agricultură şi ramurile de vârf ale industriei. Cauzele care au determinat dinamica acestui fenomen vizează atât derapajele economice, gradul de dezvoltare al unor zone cât şi elementele comportamentului uman la nivelul unor grupuri sociale.

5. Paradisurile fiscale şi companiile off shore

De-a lungul timpului orice contribuabil s-a confruntat cu tentaţia de a plăti într-o măsură cât mai mică taxele şi impozitele datorate statului. Profitând de această tendinţă o serie de ţări au adoptat o legislaţie care a determinat creşterea gradului de remunerare a capitalurilor şi a deter-minat intrarea unui flux spectaculos de capital străin.

Teritoriul pe care funcţionează astfel de legislaţii au denumirea de paradisuri fiscale iar principalele categorii de operatori la nivelul acestora sunt companiile off shore. De regulă paradisurile fiscale s-au format în ţări mici, în foste teritorii dependente sau actual dependente de marile puteri ale lumii.

Unul dintre cele mai cunoscute paradisuri fiscale este reprezentat de insulele britanice Virgine, un teritoriu pe care trăiesc 19 mii de oameni şi funcţionează peste 230 mii companii off shore. Alte paradisuri fiscale: Bahamas, Caiman, Cipru şi Elveţia.

6. Traficul cu armament.

Reprezintă una dintre cele mai profitabile afaceri din lume aducând anual peste 800 mld $.

Liderul mondial în producţia de armament este SUA.

Există guverne care alocă fonduri semnificative pentru armată în comparaţie cu fondurile alocate pentru sănătate, învăţământ, pentru dezvoltarea societăţii în general. Această opţiune de a consolida şi creşte puterea militară presupune antrenarea unor sume uriaşe ajungându-se la o alocare defectuoasă a fondurilor bugetare. Această tendinţă a fost alimentată şi de creşterea numărului de conflicte armate.

Principalii producători de armament sunt: SUA, Rusia, Marea Britanie şi Franţa iar în Europa de est Ucraina, Cehia, Moldova, Belarus. Pe ansamblu comerţul legal cu armament nu poate satisface nici pe departe cererea. Diferenţa este compensată de comerţul ilegal.

7. Traficul cu droguri.

Reprezintă o activitate criminală internaţională cu un puternic impact asupra societăţii civile.

Reprezintă una dintre cele mai importante surse de finanţare pentru organizaţiile de tip mafiot. Cifra de afaceri anuală din traficul cu droguri este estimată la 400-500 mld $. O parte din profit revine producătorilor, distribuitorilor şi intermediarilor iar cealaltă parte renumitelor carteluri ale drogurilor. ONU estima că la nivelul anilor ’90 comerţul cu droguri deţinea o pondere de 8 % din comerţul internaţional.

Anul 2001 părea să aducă modificări în piaţa mondială a drogurilor prin anihilarea principalului producător de opiu, Afganistanul. În realitate nu se vor întâmpla lucruri semnifica-tive pe această piaţă, rezervele reuşind să facă faţă cu succes cererii. Principalele tipuri de droguri sunt: heroina, cocaina, canabis, droguri sintetice. Între 70 şi 90% din heroina consumată este de origine afgană.

Conform statisticilor realizate de UE România reprezintă azi piaţă de desfacere a drogurilor în contextul în care încă din ani ’90 reprezenta o ţară de tranzit pe ruta Nord balcanică a drogu-rilor. În perioada 1991-2000 în România au fost capturate 22 tone de groguri. În aceeaşi perioa-dă traficul a crescut de 120 ori şi consumul de 150 ori.

Conform datelor furnizate de Ministerul Sănătăţii numărul consumatorilor declaraţi de dro-guri a crescut iar ca structură 80 % dintre aceştia sunt cu vârste cuprinse între 16-29 ani şi 90% preferă heroina.