Monolog - La Telefon

Este un monolog vorbit in intregime la telefon.

Intră în scenă şi găseşte un telefon mobil pe jos. Îl ridică, îl cercetează, se uită în jur. Îl pune la loc pe jos şi vrea să plece. Se întoarce şi îl ridică. Butonează la el căutând ceva. Apelează un număr.

- Alo? Bună ziua. Îmi cer scuze că vă deranjez. Ştiţi cumva cine vă sună? Da, eu vă sun, dar cine sunt eu? Adică numărul meu…ştiţi? doamnă, vă rog, nu vă enervaţi. Nu e o farsă. Dacă m-aţi lăsa să explic… Vedeţi, am găsit un telefon pe jos. Da, probabil l-a pierdut cineva. Cum ce legătură? Dar avea numărul dumneavoastră în agendă şi m-am gândit că îl cunoaşteţi pe proprietar. Doamnă, vă rog nu ţipaţi la mine, eu doar am găsit un telefon. Aş vrea să i-l dau înapoi, atâta tot. Da, înţeleg că nu îl cunoaşteţi, da, da, sigur. O să mai sun. Doar că are cam o mie de numere în agendă şi eu… nu pot să îl las pe jos. E un telefon scump, foarte scump din câte mă pricep. Dacă îl las jos o să îl ia cineva. Alo? Alo?

(formează alt număr)

Bună ziua, puteţi să îmi spuneţi, vă rog, cu cine vorbesc? Ştiu că eu v-am sunat dar nu e telefonul meu. Nu, nu l-am furat, vă rog să mă credeţi. Aici scrie doar Gică. Dumneavoastră sunteţi Gică? Nu contează cine sunt eu. Am găsit un telefon pe jos şi aş vrea să i-l restitui proprietarului. Puteţi să îmi spuneţi cum îl cheamă? Păi e numărul de pe care vă sun acum. Cum adică nu ştiţi? Dar el ştie că vă cheamă Gică! Cum poţi să îi spui unui om Gică fără să îl cunoşti personal? Asta implică o oarecare familiaritate. … nu, nu sunt de la poliţie. De ce aş fi? Vă rog, calmaţi-vă, nu vă interoghez. Da, înţeleg, nu vă cheamă Gică. OK. Nu, nu mai insist.

(închide telefonul. Caută alt număr în agendă şi formează)

Alo? Bună ziua. Aş vrea să… Da, aştept. Cu soţul? Bine, daţi-mi-l pe el. Bună ziua. Ştiţi cumva cine vă sună? Da?!! Cum îl cheamă? Adică cum mă cheamă? Staţi, staţi, spuneţi-mi doar numele meu şi …. (ascultă un timp mai lung) Nu, nu e despre datorie. Ce datorie? A. Păi ştiu eu ce să spun? Eu nu sunt el. Nu pot să vorbesc pentru el… Nu, nu glumesc cu dumneavoastră. Am găsit un telefon pe jos şi am început să sun numele din agendă şi sper să dau de cineva care îl cunoaşte. Nu, nu sun pentru datorie. Vă jur. Deci nu ştiţi cum îl cheamă? Dar dumneavoastră aveţi numărul lui? Şi cum l-aţi scris în agendă? Cămătarul? Şi atât? Da, nu prea mă ajută… În fine, vă mulţumesc.

(închide. Caută alt număr în agendă şi formează)

Alo? Cu cine vorbesc? Doamnă, vă rog, nu ţipaţi. Nu, nu vă sun pentru datorie. Ce datorie? Uf. Nu contează. La revedere.