Servicii de sănătate în România și SUA

Accesul la serviciile de educaţie şi de sănătate este considerat un drept fundamental al individului, în toate ţările civilizate.

Sănătatea pare a fi un nou “segment” în care problemele tind să se globalizeze. Nu doar românii se confruntă cu greutăti în finanţarea domeniului, ci mai toate ţările lumii. Un studiu realizat de Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică arată că, la nivelul multor state, cheltuielile cu sănătatea cresc într-un ritm mai ridicat decât ritmul de creştere economică.

Sistemul american este strict privat. Medicii lucrează foarte mult, sunt plătiţi exceptional. Îşi asumăn relativ putine responsabilitati şi totul este standardizat după guideline-urile Centrului de Control al Bolilor sau companiilor de asigurări. , se ţine prea mult seama de recomandările companiilor de asigurări. Între aspectul spitalelor din Romănia şi al celor Statele Unite nu prea se poate face comparaţie. Referitor la ghiduri şi recomandări, probabil că şi sistemul românesc se îndreaptă spre cel american.

Sistemul românesc de asistenţă medicală este deţinut aproape în totalitate de către stat şi este format dintr-o serie de reţele de spitale, policlinici şi alte instituţii medicale coordonate de catre Ministerul Sănătăţii şi Familiei prin 42 de Direcţii Judeţene de Sănătate Publică.

Medicii din România consideră că cel mai neplăcut este senzaţia de luptă continuă cu birocraţia, proasta organizare, nesfârşita tranziţie, reaua credinţă şi inerţia celor din jur. În România medicii fac un efort supraomenesc să supravieţuiască într-un mediu care nu îi apreciază şi să lucreze într-un sistem aberant şi plin de dificultăţi. Medicii români sunt pregătiţi să facă faţă oricărui sistem medical din lume, acest lucru fiin d favorizat şi de integrarea în UE . Din fericire universităţile noastre încă reuşesc să inspire generaţii întregi de tineri. Salarizarea indecentă a medicilor rezidenţi încurajează migraţia masivă a acestora către ţări ale Uniunii Europene sau ale Americii de Nord.

Dacă se ia în considerare disponibilitatea tehnologiei la un milion de locuitori, SUA este surclasată doar de Japonia, care, totuşi, ocupă locul întâi şi la eficacitatea sistemului de sănătate. Poziţia Japoniei este cu atât mai admirabilă, cu cât numărul de angajaţi din sistemul medical, raportat la numărul de paturi, este extrem de mic, în timp ce, în SUA, este mai mare decat în orice alta ţară.

Fondurile reduse pentru medicamente şi prescrierea unor medicamente scumpe au dus la limitarea accesului unei mari părţi a populaţiei la medicamente compensate şi gratuite asigurate de sistemul de asigurări de sănătate. Începand cu 2005, România a făcut un pas important prin introducerea unei măsuri practicate şi promovate la nivel european: prescrierea pe Denumire Comuna Internationala (DCI) în locul prescrierii pe denumire comercială a medicamentelor, măsură însoţită de obligativitatea farmaciei de a elibera medicamentele cele mai ieftine, astfel încât co-plata pacientului să fie cât mai mică. Această măsură a dus la creşterea numărului de asiguraţi care au acces la medicamente gratuite şi compensate, chiar dacă efectele măsurii anterioare nu au fost eliminate complet: cele mai vândute medicamente din România sunt şi cele mai scumpe.