Metode de cercetare în științele comunicării - an 1

Analiza documentelor: poate fi considerat un demers prin efortul de cercetare la care contribuie fiecare dintre metodele de cercetare din spatiul socio-uman. Categorii principale: Documentele aflate in custodia institutiilor publice - rapoarte statistici, dari de seama. Documente private – jurnale scrisori. Documentele dupuse analizei se impart in doua mari categorii : 1- surse de documentare care vizeaza populatia studiata. 2 – surse de informare privind unitatea de investigare: fisele personale aflate in custodia unor institutii publice si care pot fi accesate, de exemplu in cazul anchetelor sociale. Analiza de continut a documentelor. Este o metoda de lucru care se refera la analiza cantitativa a documentelor, urmarindu-se evidentierea unor teme, tendinte, atitudini sau valori. Etapele analizei de continut a documentelor:1 parcurgerea in intregime a documentului supus analizei,2 formularea unor ipoteze, 3 transcrierea acestor ipoteze , 4 identificarea unitatilor de analiza favorabile, nefavorabile sau neutre, 5 se face distinctie intre unitatea de reper si unitatea de context.

Perspectiva cantitativa asupra unui text nu ne ofera o perspectiva asupra intentiilor si valorilor subsumate textului. Elementul problematic este modul in care analistul apreciaza intentia manifesta a autorului. Analiza in plan orizontal, aici analistul este interesat de caracteristicile in sine ale textului. Analiza in plan vertical se concentreaza pe aspecte privind momentul producerii textului, cauzele care la-u determinat , antecedentele. Analiza computerizata oferta resurse mai bogate in interpretare atat din perspectiva calitativa cat si cantitativa. Analiza de continut ca metoda de studiu indirecta permite diminuarea distorsiunilor legate de autoaprecierea pozitiva a subiectilor.

Observatia: reprezinta metoda clasica de cercetare care a stat la baza dezvoltarii stiintelor naturii. Cele mai importante doua tipuri: observatia participativa si observatia structurata.

Apelul la observatie in stiintele socio-umane: cercetatorul nu se poate desprinde de principiile, valorile, prejudecatile sale in momentul in care observa indivizi. Cercetatorul este parte a acelor realitati sociale pe care le studiaza. In putine cazuri observatia se poate corela cu ancheta sociologica, de cele mai multe ori metoda observatiei precede anchetele sociologice. Limite ale observatiei – cercetatorii sunt si subiecti ai actiunii studiate. Dificultate in realizarea de comparatii intre rezultatele observatiilor realizate de mai multi observatori. Modificari de comportament in randul subiectilor observati. Principalele valente: cercetatorii cu experienta de teren bogata si cu calitati si personalitate putarnica. Intre anumite abordari metodologice, observatia aduce date suplimentare. Interventia cercetatorului ce utilizeaza aceasta metoda minima in cazul observatiei propriu-zise si capata importanta in cazul observatiei participative. Solicita mult timp pentru realizare. Observatia participativa presupune identificarea totala a cercetatorului cu fenomenul, grupul studiat. La aspecte legate de comunicare regasim numaroase situatii in care metoda are utilitate teoretica si practica. Observatia trebuie sa vizeze tendinte sau directii la nivel de grup si nu sublinierea unor comportamente individuale. Alaturi de grilele de observatie unii cercetatori apeleaza la chestionare.