Conspect tehnologia edificării construcțiilor

1. Pregatirea a santierului, defrisarea stratului vegetal, executarea lucrarilor de trasare a axelor cladirii pe amplasament, realizarea retelei topometrice de altitudine.

În componenţa procesului de pregătire inginerească a terenului intră un şir de procese aşa ca curăţirea şi nivelarea terenului, îndepărtarea apelor provenite din precipitaţia atmosferice, lucrări de epuismente, îmbunătăţirea proprietăţilor pămînturilor, efectuarea lucrărilor topometrice, permutarea reţelelor existente ş.a. Defrişarea stratului vegetal se face în aşa mod ca să se păstreze copacii ce nu cad în zona viitoarei clădiri. În acest scop ei se îngrădesc cu resturi de cherestea. Arbuştii şi tufarii decorativi ce pot fi replantaţi se replantează. Pueţii copacilor şi arbuştilor se taie şi se îndepărtează de la şantier pentru a fi folosiţi. Rădăcinele mari se scot cu tractoarele. Gunoiul şi resturile rămase se strîng şi se transportă la gunoişti. Cheltuelile pentru organizarea acestor lucrări se introduc în preţul de cost a obiectului construcţiei. Cu buldozerul se taie şi se deplasează pămîntul, aşezîndul în rulouri, care pe urmă se îngrămădesc,se încarcă în autobasculantă cu excavatorul şi se transportă la locurile unde este nevoie. Cu greiderul pămîntul se taie şi se deplasează într-o parte, cu fiecare trecere pămîntul se măreşte în volum şi se transportă astfel formîndu-se un rulou în lungime, care după aceasta se îngrămădeşte cu buldozerul, cu screiperul stratul vegetal după scoatere se transportă în grămezi vremelnice sau se transportă şi se depune sub formă de straturi cu grosimea necesară în locurile predestinate înverzirii, trasarea şi fixarea axelor clăirii ţine de determinarea şi fixarea lor pe teritoriu. Modurile de trasare şi fixare a axelor pe teritoriu sunt diferite şi devin de tipul clădii şi după modul de executare a lucrărilor. Trasarea axelor pe terenul de fundaţie se începe cu aducerea şi fixarea pe teren a semnelor axelorde lucru principale, în calitate de care se folosesc de regulă, xele principale ale clădirii după aceasta în jurul viitoarei gropi de fundaţie la distanţa de 2-3m de la marginea superioară a ei, paralel cu axele de lucru se instalează o împrejmuire care constă din bare de metal bătute în pămînt sau pari de lemn şi cu scînduri bătute pe ei, scîndura trebuie să fie de o grosime nu mai mică de 40mm să aibă muchie pe partea de faţă şi să se sprijine nu mai puţin decît pe trei pari îngropaţi. Pentru ca să treacă transportul în împrejmuire se lasă treceri, adică nu se face o împrejmuire integră, ci una parţială cu trecere pe împrejmuire. Axele se fixează de îngrădire cu ajutorul cuielor sau buloanelor şi se numerotează.

Dimensiunile gropii de fundare pe sus, pe jos şi alte caracteristici ale ei se machează cu ţăruşi. Îngrădirea dată se foloseşte numai în faza iniţială a construcţiei, după ridicrea părţii inferioare a clădirii, axele principale se transferă pe totul ei. Pentru clădirile liniare lungi se aranjează numai îngrădiri transversale care se amplasează pe locuri drepte peste 50 m, iar pe cele arcuite peste 20m.

Deasemenea se folosesc îngrădiri metalice la etapa pregătitoare a terenului către construcţie este necesar de a efectua lucrările tomometrice în vederea trasării pe teren a reţelei geodezice orizontale ce va servi pe viitor pentru amplasarea pe teren a construcţiei şi pentru efectuarea controlului geodezic pe parcursul lucrărilor de construcţie. În rezultatul lucrării topometrice pe teren sunt amplasaţi reperi ce formează linii roşii sau reţele geodezice de construcţie. Reţeaua geodezică a construcţiei constă din axe longitudionale şi transversale ce sunt paralele cu axele clădirii amplasate în interiorul lor, liniile roţii se trsează la construirea cartierilor locative şi prezintă o reţea ce coincide cu reţeaua de străzi. Amplasarea pe teren a liniilor roşii se efectuiază folosind coordonatele punctelor de intersecţie, ungiurilor de orientare şi distanţei dintre puncte. Reţeaua geodezică este prezentată printr-un sistem geometric format din pătrate şi dreptunghiulare care pot fi de bază şi auxiliare, dimensiunile figurilor de bază sunt de 200-400m, iar a celor auxiliare 20-40m. Reţeaua geodezică este proiectată pe planul general de construcţie, mai rar pe planul topografic al şantierului. La elaborarea proiectului reţelei geodezice se determină coordonatele punctelor reţelei pe planul general de construcţie se aleg în prealabil metodele de trasare şi întărire pe teren a acestor puncte.

Trasarea reţelei geodezice de construcţie începe cu stabilirea pe teren a direcţiei de bază. În acest scop sunt folosite punctele reţelei geodezice de stat ce se află pe terenul şantierului. După coordonatele dreptunghiulare ale punctelor geodezice şi ale punctelor proiectate ale reţelei geodezice de construcţie se determină coordonatele polare c1, c2, c3 şi ungiurile b1, b2, b3, după care pe teren sunt situate direcţiile de bază (AB, AC) de la aceste direcţii pe tot terenul se trasează punctele reţelei geodezice de construcţie care sunt întărite pe teren ca repere de referinţă. Semnele se funcţionează, de regulă, din ţevi întărite bine în sol şi umplute cu amestec de beton sau de grinzi, din şenile de la căi ferate betonate bine. Nivelul bazei reperului trebuie situat la adîncimea nu mai mică de 1m de la linia de îngeţ a solului.

2.Prigatirea ingenereasca a santierului.Evacuarea apelor de suprafata si denivilarea pinzei friatice. Epuizmente directe si indirecte.

In componenta procesului de pregatire inginereasca a terenului intra un sir de procese sas ca curatirea si nivelarea terenului,indepartarea apelor provenite din pre-ciptatii atmosferice, lucrari de epuismente imbuna-tatirea suprafetei pamintului,efectuarea lucrarilor topometrice, permutarea retelelor existente.Protejarea santierului de ape straine ce se scurg de pe alte terene se face prin constuireain partea superioara a santierului un canal de garda sau o rigola sau un transeu pe conturul santierului p/u ca canalul de garda sa nu sa se namoleasca panta I =0.003. 1.terenul şantier2.canal de gardă