Normalizare contabilă

1. Conceptele de normare si normalizare contabila. Definitii, obiective, forme ale normalizarii contabile.

Nevoia de armonizare si uniformitate in contabilitate impune normalizarea sa. Nucleul normalizarii il reprezinta elaborarea de norme contabile(standarde contabile).

Norma contabila rep. o regula sau mai multe reguli constituite ca un sistem de referinta pt. productia de informatii contabile si validarea sociala a situatiilor financiare.

Norma de contabilitate e o regula precisa de evaluare, inregistrare, clasificare si prezentare a informatiei contabile elaborata in vederea rezolvarii unei probleme repetitive rezultata dintr-o alegere rationala colectiva in cadrul unui colectiv de reglementare contabila, profesional sau public.

Normarea contabilitatii e componenta cea mai standardizata a procesului de normalizare a contabilitatii, care are ca obiective: 1.determinarea unei terminologii si a principiilor contabile general admise; 2. definirea informatiilor continute in situatiile financiare; 3.modul de prezentare a acestor sit.financ; 4. elaborarea unui plan de conturi si a unei scheme de contabilizare a diferitelor operatii.

Formele normalizarii: a)normalizare legala sau reglementata(se impune tuturor in virtutea textelor legale si a textelor reglementate: ordonante, hotarari ale guvernului etc.); b)in functie de raportul dintre aportul public(statul) si cel privat(profesia contabila liberala), in procesul normalizarii contabile, s-au identificat 4 tipuri de abordari in domeniu: -o abordare de tip politic in care predomina interventia statului; -una de tip pragmatic in care predomina profesia contabila liberala; - una mixta in care normele contabile elaborate de profesia contabila liberala sunt impuse de stat; - o abordare mixta in care normele elaborate de profesia contabila liberala sunt impuse prin negocieri multiple.

2. Dispozitivul normalizarii contabile. Toate instrumentele si mecanismele folosite in normalizarea contabilitatii figureaza sub denumirea de dispozitivul normalizarii./ Toate normele contabile impuse in mod obligatoriu printr-o norma juridica sunt denumite reglementari contabile. Dispozitivul de normalizare si reglementare contabila se defineste prin urmatoarele componente: 1. cadrul contabil sau cadrul conceptual; 2.reteaua de norme sau standarde contabile nationale; 3.sistemul de reglementare normativa-contabila(dreptul contabil); 4.planul de conturi si schema de contabilizare a operatiunilor economico-financiare; 5.ghiduri contabile profesionale; 6.dictionarul de conversie contabila; 7.politici de contabilitate; 8.institutia de normalizarii contabile; 9.legea contabilitatii.

Principalele instrumente de normare, normalizare si armonizare contabila sunt: 1.planurile contabile generale; 2.cadrele conceptuale contabile.

3. Cadrul general de intocmire a situatiilor financiare elaborat de comitetul IASC. Factori sociali, economici şi juridici au determinat diferenţe, privind situaţiile financiare, de la o ţară la alta. Aceşti factori au contribuit la utilizarea unor criterii diferite de recunoaştere a structurii din situaţiile financiare şi la opţiunea pentru diferite baze de evaluare. Ei influenţează şi aria de aplicabilitate şi informţiile prezentate în situaţiile financiare.

Comitetul IASC este angajat în atenuarea acestor diferenţe, el caută să armonizeze reglementările, standardele şi procedeele privind întocmirea şi prezentarea situaţiilor financiare; realizarea armonizării impune ca situaţiile financiare să furnizeze informaţii utile pentru adoptarea deciziilor economice.

Cadrul general abordează:-Obiectivul situaţiilor financiare; -Caracteristicile calitative care determină utilitatea informaţiilor din situaţiile financiare; -Definirea, recunoaşterea şi evaluarea elementelor pe baza cărora se întocmesc situaţiile financiare.; -Conceptele de capital şi de menţinere a nivelului capitalului.

Un set de situaţii financiare, inclusiv situaţii fianciare consolidate cuprinde: un bilanţ, un cont de profit şi pierdere, o situaţie a modificărilor poziţiei financiare, (situaţia fluxurilor de trezorerie sau situaţia fluxurilor de fonduri), politici contabile şi note explicative.

Obiectivul situaţiilor financiare este furnizarea de informaţii referitoare la poziţia financiară, performanţa şi modificările poziţiei financiare, rezultatul administrării întreprinderii şi modul de gestionare a resurselor.

Pentru îndeplinirea obiectivelor, situaţiile financiare se întocmesc pe baza contabilităţii de angajamente, conform căreia efectele tranzacţiilor şi altor evenimente sunt recunoscute, când acestea se produc şi nu când numerarul sau echivalentul său este decontat. La momentul producerii se înregistrează în contabilitate şi se raportează în situaţiile financiare ale perioadei aferente. Ca urmare situaţiile financiare cuprind evenimente trecute dar şi obligaţii de plată în viitor sau creanţe de încasat.

Polul Standardelor Internationale de Contabilitate elaborat de IASC consta in: 1)furnizarea de reguli contabile general valabile acceptate in toate tarile lumii capabile sa armonizeze in masura cat mai mare standardele si procedurile contabile practicate in diverse tari.IASC se concentreaza asupra aspectelor esentiale astfel incat IAS sa nu devina complicate, dificil de aplicat si de adoptat la specificul fiecarei tari; 2)asigurarea aceleiasi baze pt. elaborarea rapoartelor financiare astfel incat investitorii si bancile internationale sa poata face analize comparative ale diferitelor oportunitati de investitii; 3) IAS nu se suprapun cu standardele nationale de contabilitate sau locale.Daca standardele nationale sunt mult diferite de standardele internationale, reprezentantii IASC au sarcina de a convinge organismele abilitate asupra avantajelor acestora si armonizarii cu IASC; 4)Sfera de aplicare a IASC se circumscrie numai la elementele esentiale si de la data specificata in textul standardului cu exceptia celor care se aplica retroactiv.