Subiecte Contabilitate

1. Care este rolul contabilitătii?

Contabilitatea financiară are ca scop principal, determinarea periodică, de regulă la închiderea exerciţiului financiar a situaţiei patrimoniului şi al rezultatului exerciţiului.

2. Care sunt funtiile contabilitatii financiare?

- functia de inregistrare a tranzactiilor intreprinderii

- functia de comunicare financiara externa

- functia de instrument de verificare

- functia de instrument de gestiune interna

- functie de satisfacere a cerintelor informatiilor

3. Între contabilitatea financiară si contabilitatea de gestiune există vreo legătură- Argumentati.

Contabilitatea financiară furnizează informaţii utile atât utilizatorilor interni (managerii întreprinderii), cât şi celor externi. în marea categorie a utilizatorilor externi sunt incluşi investitorii actuali şi potenţiali, finanţatorii bancari şi alţi creditori, agenţiile guvernamentale (puterea publică), consilierii privind investiţiile şi analiştii financiari, partenerii comerciali, salariaţii şi, la modul general, marele public.

Contabilitatea de gestiune îşi atinge obiectivele sale prin: determinarea costurilor pe produse, servicii, activităţi, centre de responsabilitate etc; determinarea marjelor şi rezultatelor analitice pe produse şi activităţi;

furnizarea informaţiilor necesare întocmirii tablourilor de bord; furnizarea informaţiilor utilizate pentru măsurarea performanţelor la nivelul diferitelor structuri ale întreprinderii4.

Informaţia contabilă este produsul final al sistemului contabilităţii întreprinderii, care îşi găseşte locul în:

− Contabilitatea financiară prin documentele de sinteză şi raportare contabilă

− Şi contabilitatea de gestiune prin deciziile curente de conducere a întreprinderii.

4. Capitalul propriu: definitie, dobandire, componenta.

Capitalul propriu reprezinta sumele nedatorate in momentul inchiderii exercitiului care apartin proprietarului sau interesului rezidual al actionarilor in activele firmelor dupa deducerea valorilor.

Capitalul propriu este dobandit prin: aportul proprietarilor

- autofinantarea

- alte surse financiare

Capitalul propriu se identifica cu aporturile de capital sau capital social, primele de capital,rezervele, rezultatul reportat sau exercitiul rezultat.

5. Provizioanele: definitie.

Provizioanele sunt rezerve destinate acoperirii de riscuri şi cheltuieli pe care evenimentele survenite sau în curs de desfăşurare le fac probabile, dar a căror realizare este nesigură.

6. Împrumuturi si datorii asimilate: definitie, structură.

Capitalul străin este acela care provine de la alte persoane fizice sau juridice şi care este rambursabil, adică devine exigibil la un anumit termen, care poate fi termen lung (de peste un an) sau termen scurt.

El cuprinde toate datoriile faţă de terţi pe termen mediu sau lung, acestea reprezentând orice datorie care nu îndeplineşte condiţiile datoriilor curente. O datorie este curentă atunci când se aşteaptă să fie decontată în cursul normal al ciclului de exploatare al întreprinderii sau este exigibilă în termen de 12 luni de la data bilanţului.

Datoriile pe termen mediu şi lung se identifică cu împrumuturile din emisiunea de obligaţiuni, creditele bancare pe termen mediu şi lung, datoriile legate de participarea în cadrul întreprinderilor în participaţie sau asociative, datorii privind concesiunile şi locaţiile de gestiune, alte împrumuturi şi datorii asimilate (credite de la alte întreprinderi sau instituţii financiare etc.) precum şi dobânzile aferente datoriilor pe termen lung şi mijlociu.

Datoriile sunt considerate pe termen mediu dacă durata de finanţare este până la cinci ani şi pe termen lung dacă durat de finanţare este de peste cinci ani.

Capitalul are un caracter stabil, în sensul că asigură finanţarea activităţii agentului economic pe o perioadă mai mare de un an.

8. Factori care influentează mărimea capitalului propriu.

Pentru a organiza contabilitatea capitalurilor, este necesar să se ţină seama de următorii factori specifici:

- tipul de unitate patrimonială

- forma de organizare juridică a unităţilor patrimoniale şi, îndeosebi, a societăţilor comerciale.

9. Capitalul social: definitie, surse de constituire, determinare, structură.

Capitalul social reprezinta sursa principala de finanatare cu caracter stabil ce caracterizeaza obiectiv activitatea autorizata de lege prin documentele de constituire, organizare si functionare a firmei.

Nivelul cap social este determinat de sursele sale de constituire, respectiv:

- Aportul actionarilor/asociatilor

- Subscriptie publica a actiunilor de societatea nou constituita sau preexistentain baza unui prospect de emisiune

Pentru ca intre subscriere si depunerea efectiva a capitalului promis poate exista un anumit decalaj in timp, capitalul social imbraca doua forme:

- capital subscris nevarsat;

capital subscris varsat.

10. Prezentati particularităţile legate de constituirea şi vărsarea capitalului social la SNC, SRL, SA.

Constituirea capitalului social se face prin subscriere de aport social de catre asociati sau actionari. Prin actiunea de subscriere, asociatii sau actionarii se angajeaza in actul de constituire la o contributie in bani sau in natura, in vederea infiintarii sau dezvoltarii unei societati comerciale. Pentru ca intre subscriere si depunerea efectiva a capitalului promis poate exista un anumit decalaj in timp, capitalul social imbraca doua forme: capital subscris nevarsat, capital subscris varsat.

La constituirea societatilor pe actiuni trebuie varsat cel putin 30% din capitalul subscris. Restul de capital se va varsa in termen de 12 luni de la inmatriculare.

In cazul societatilor cu raspundere limitata, capitalul social subscris se varsa, de regula, integral inainte de inceperea formalitatilor de constituire.

Aporturile in numerar sunt obligatorii la constituirea oricarei forme de societate. Daca societatea comerciala are asociat unic, valoarea aportului in natura va fi stabilita pe baza unei expertize de specialitate

11. Prezentaţii conţinutul economic, funcţiile contabile a contului a contului 101 „Capital”; 456 „Decontării cu acţionarii sau asociaţii”.

Contul 101 ''Capital''

Cu ajutorul acestui cont se ţine evidenţa capitalului subscris, vărsat şi nevărsat, în natură şi/sau numerar, de către acţionarii/asociaţii unei entităţi, precum şi a majorării sau reducerii capitalului, potrivit legii.

În funcţie de forma juridică a entităţii se înscrie: capitalul social, patrimoniul regiei etc.

Contabilitatea analitică a capitalului se ţine pe acţionari/asociaţi, evidenţiindu-se numărul şi valoarea nominală a acţiunilor/părţilor sociale subscrise sau vărsate.

Referitor la patrimoniul public, se vor avea în vedere prevederile legale în acest sens.

Contul 101 ''Capital'' este un cont de pasiv.

Contul 456 "Decontari cu actionarii/asociatii privind capitalul"

Cu ajutorul acestui cont se tine evidenta decontarilor cu actionarii si asociatii privind capitalul.

Contul 456 "Decontari cu actionarii/asociatii privind capitalul" este un cont de activ.

In debitul contului 456 se inregistreaza:

- capitalul subscris de actionari sau asociati

- valoarea primelor stabilite cu ocazia emisiunii, fuziunii, aportului la capital

- sumele achitate asociatilor

- diferentele favorabile de curs valutar

In creditul contului 456 se inregistreaza:

- aportul in natura la capitalul social

- sumele depuse ca aport in numerar

- imprumuturile din emisiunea de obligatiuni convertite in actiuni

- capitalul social retras de actionari sau asociati

- diferentele nefavorabile de curs valutar

Soldul contului reprezinta aportul la capital subscris si nevarsat.

12. Cum se organizează contabilitatea analitică a capitalului social?

Contabilitatea analitica a capitalului social se tine pe actionari sau asociati, cuprinzand numarul si valoarea nominala a actiunilor sau a partilor sociale subscrise si varsate.

Contabilitatea analitica a imobilizarilor corporale se organizeaza si conduce pe fiecare obiect de evidenta.

Aceasta se realizeaza practic dupa urmatoarele 2 modalitati:

Cu ajutorul documentelor “Registru numerelor de inventar” si a “Fisei imobilizarilor corporale”

“registrul pt conabilitatea analitik a imobilizarilor corporale”

13. Care este conţinutul principiului fixităţii capitalului.

Atâta timp cât întreprinderea funcţionează, capitalul constituie un post de pasiv neexigibil reprezentând garanţia pe care o oferă întreprinderea creditorilor săi. Se poate vorbi, deci, de principiul fixităţii capitalului, ceea ce înseamnă că acest element patrimonial, constituind “gajul” creditorilor săi sociali, marchează limita responsabilităţii societăţii faţă de ei şi care nu poate fi modificat prin operaţiile curente ale societăţii: din acelaşi motiv capitolul social trebuie integral subscris. În schimb, capitalul poate fi modificat printr-un act de voinţă expres, exprimat în documentaţia de constituire a societăţii (statut, contract de societate) sau printr-un act adiţional acesteia.