Extras din notiță
1. După nivelul la care se desfăşoară, întâlnim:
a) analiză cantitativă;
b) analiză microeconomică;
c) analiză calitativă;
d) analiză retrospectivă;
e) analiză macroeconomică
2. În funcţie de sfera de cuprindere şi obiectivul analizat, întâlnim?
a) analiză cantitativă şi analiză calitativă;
b) analiză retrospectivă şi analiză prospectivă;
c) analiză microeconomică şi analiză macroeconomică;
d) analiză globală şi analiză parţială;
e) analiză statică şi analiză dinamică.
3. Analiza economico-financiară deţine un rol important:
a) în procesul de conducere, reglare şi diagnoză a activităţii întreprinderilor;
b) în realizarea funcţiei de comandă pentru că asigură fundamentarea tuturor deciziilor cu caracter operativ, tactic, strategic luate de conducerea întreprinderii;
c) în exercitarea funcţiei de previziune întrucât furnizează conducerii întreprinderilor informaţiile necesare pentru elaborarea prognozelor, fundamentarea programelor de activitate şi stabilirea strategiei de acţiune în viitor;
d) nici una din variantele anterioare.
4. După poziţia şi caracterul lor într-o relaţie factorial-cauzală, distingem:
a) factori previzibili şi factori imprevizibili;
b) factori simpli şi factori complecşi;
c) factori pozitivi, factori negativi şi factori indiferenţi;
d) factori cantitativi, factori de structură şi factori calitativi.
5. În funcţie de locul acţiunii lor, distingem:
a) factori principali şi factori secundari;
b) factori previzibili şi factori imprevizibili factori previzibili şi factori imprevizibili;
c) factori interni (endogeni) şi factori externi (exogeni);
d) factori previzibili şi factori imprevizibili;
6. Dacă între elementele fenomenului studiat există relaţii de tip determinist de natura produsului sau a raportului, atunci în analiză se foloseşte metoda:
a) calitativă;
b) substituirilor în lanţ;
c) soldului;
d) balanţieră.
7. Dacă între elementele fenomenului studiat există relaţii de tip determinist exprimate sub forma relaţiilor matematice de sumă şi diferentă, atunci în analiză se foloseşte metoda:
a) cantitativă;
b) substituirilor în lanţ;
c) soldului;
d) balanţieră.
8. Metoda unităţilor de muncă, de evaluare a producţiei industriale:
a) este metoda cea mai larg utilizată;
b) se utilizează în orice întreprindere indiferent dacă producţia este omogenă sau se produce un bogat sortiment în care procesul de muncă se desfăşoară pe bază de normă de timp;
c) se poate utiliza pentru evaluarea producţiei industriale la întreprinderile ce produc un singur produs sau produse foarte asemănătoare;
d) poate fi utilizată pentru evaluarea producţiei industriale la întreprinderile cu produse similare.
9. Dezavantajul metodei unităţilor naturale de evaluare a producţiei industriale este acela că:
a) este influenţată de modificările intervenite în structura producţiei şi în nivelul preţurilor;
b) permite calcularea unor indicatori ca: producţia exerciţiului, producţia marfă, valoarea adăugată;
c) nu permite delimitarea corectă a volumului producţiei ca urmare a creşterii ponderii muncii materializate;
d) nu permite ca în producţia industrială să se includă producţia neterminată şi lucrările cu caracter industrial.
10. Producţia obţinută şi destinată livrării, care cuprinde valoarea produselor finite şi a semifabricatelor destinate vânzării, valoarea lucrărilor executate şi a serviciilor prestate, se numeşte:
a) producţia exerciţiului;
b) producţia la terţi;
c) producţia marfă fabricată;
d) producţia globală.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Test grila - Contabilitate.doc