Drept Procesual Penal

ACTIUNEA CIVILA

Acţiunea civilă este definită în literatura de specialitate ca fiind ansamblul mijloacelor procesuale prin care, în cadrul procesului civil, se urmăreşte protecţia drepturilor subiective civile sau a situaţiilor juridice ocrotite de lege.

Este necesar a nu se confunda cererea de chemare în judecată cu acţiunea civilă, întrucât cererea de chemare în judecată reprezintă doar una din formele de manifestare a acţiunii civile, cea prin care se pune în mişcare acţiunea civilă, însă, acţiunea civilă există anterior cererii, chiar şi atunci când titularul dreptului subiectiv civil nu sesizează instanţa.

Conditiile de exercitare ale actiunii civile

Pentru a fi parte in proces se impun a fi indeplinite urmatoarele conditii, care sunt şi condiţii de exercitare ale acţiunii civile:

afirmarea unui drept sau a unei situatii juridice pentru a carei realizare poate fi folosita calea justitiei.

existenta unui interes

calitatea procesuala

capacitatea procesuala

Afirmarea unui drept

Acesată condiţie presupune existenţa unui drept subiectiv civil ce se cere a fi protejat sau a unui interes legitim care trebuie ocrotit.

Dreptul subiectiv civil afirmat, pentru a se bucura de protecţie juridică, trebuie să îndeplinească anumite condiţii:

să fie recunoscut şi ocrotit de lege;

să fie exercitat în limitele sale externe ( care pot fi de ordin material sau juridic) şi în limitele sale interne (adică numai potrivit scopului economic şi social pentru care a fost stabilit sau creat de lege).

să fie exercitat cu bună credinţă

să fie actual – adică să nu fie supus unui termen sau unei condiţii suspensive.

În legătură cu această ultimă condiţie, a actualităţii dreptului, se impun anumite precizări:

dreptul trebuie să fie actual doar în ipotezele în care se solicită instanţei realizarea dreptului, nu şi atunci când se cere a se constata existenţa dreptului în starea în care se găseşte.

dacă la momentul declanşării acţiunii civile, dreptul subiectiv pretins de reclamant nu este actual, cererea va fi respinsă ca prematură;

dacă dreptul subiectiv civil a devenit actual la momentul în care instanţa urmează a se pronunţa asupra excepţiei de prematuritate a cererii, atunci cererea va trebui cercetată pe fond.

Excepţii de la cerinţa actualităţii dreptului:

cererea pentru predarea unui imobil, la împlinirea termenului de locaţiune, poate fi făcută chiar înainte de împlinirea acestui termen;

se poate solicita, înainte de termen, executarea la termen a unei obligaţii alimentare sau altei prestaţiuni periodice

preşedintele instanţei poate încuvinţa, în general, înainte de împlinirea termenului orice cereri pentru executarea la termen a unei obligaţii, dar numai când socoteşte că cererile sunt îndreptăţite pentru întâmpinarea unei pagube însemnate (alin.3).

Interesul

Interesul reprezintă folosul practic urmărit de cel care a pus în mişcare acţiunea civilă.

Interesul poate fi:

material (când se urmăreşte obţinerea unui folos de ordin patrimonial, de ex.: revendicarea unui bun, plata unei datorii);

moral (când se urmăreşte un scop nepatrimonial, de ex: punerea sub interdicţie).

Condiţiile interesului:

să fie legitim – să nu vină în contradicţie cu legea;

să fie personal şi direct– în folosul practic, să-l vizeze pe cel ce recurge la forma procedurală şi nu pe altcineva; şi în cazul în care acţionează alte persoane sau organe în locul titularului, folosul se resfânge asupra lor;

să fie născut şi actual – să existe la momentul la care se exercită acţiunea, în sensul că, dacă cel care actionează s-ar abţine, s-ar expune unui prejudiciu.

Sancţiunea lipsei interesului:

Lipsa interesului sau a uneia dinte condiţiile acestuia se invocă pe calea excepţiei, care dacă va fi admisă, va conduce la respingerea acţiunii ca lipsită de interes.

Excepţia lipsei de interes este:

- exceptie de fond (vizează lipsuri referitoare la exerciţiul dreptului la acţiune)

- exceptie peremptorie/dirimantă (duce la respingerea sau stingerea procesului)

- exceptie absolută (priveşte încălcarea unor norme cu caracter imperativ).

Respingerea acţiunii pentru lipsa de interes nu poate fi invocată cu autoritatea de lucru judecat într-o altă acţiune promovată într-un moment în care interesul s-a născut şi îndeplineşte şi celelalte cerinţe.

Capacitatea procesuala

In dreptul civil, capacitatea civila este definita ca fiind acea parte a capacitatii juridice a persoanei care consta in aptitudinea de a avea si de a-si exercita drepturile civile si de a avea si a-si asuma obligatii civile, prin incheierea de acte juridice si ea cuprinde in structura sa doua elemente: capacitatea de folosinta si capacitate de exercitiu.

Capacitatea procesuala de folosinta consta in aptitudinea unei persoane de a avea drepturi si obligatii pe plan procesual.

Orice persoana care are folosinta drepturilor civile, poate sa fie parte in judecata”, precizandu-se ca „asociatiile sau societatile care nu au personalitate juridica pot sta in judecata ca parate daca au organe proprii de conducere”.

Capacitatea de exercitiu a persoanelor fizice incepe la nasterea si inceteaza la moartea acestora. Nimeni nu poate fi lipsit de capacitate de folosinta, unele persoane putand fi insa ingradite in aceasta capacitate, in limitele acestei ingradiri persoana fizica nu va putea sa dobandeasca drepturi si sa-si asume obligatii pe plan procesual.

In cazul persoanelor juridice, capacitatea de folosinta se dobandeste diferit, dupa cum sunt supuse sau nu inregistrarii. Cele supuse acestei proceduri dobandesc capacitate de folosinta de la data inregistrarii, celelalte, dupa caz: de la data actului de dispozitie care le infiinteaza, de la data recunoasterii sau autorizarii infiintarii lor sau de la data indeplinirii orcarei alte cerinte prevazute de lege.

Incetarea capacitatii de folosinta a persoanei juridice are loc pe data incetarii persoanei juridice prin comasare, divizare totala sau dizolvare. Mai mult decat atat: „ persoana juridica nu poate avea decat acele drepturi care corespund scopului ei stabilit prin lege, actul de infiintare sau statut”, deci capacitatea de folosinta este dominata de principiul specialitatii.

Capacitatea procesuala de exercitiu consta in aptitudinea unei persoane care are folosinta drepturilor sale, de a le valorifica in justitie singura, exercitandu-le personal si indeplinind tot astfel obligatiile procesuale, cu alte cuvinte, este capacitatea de a sta in judecata.

In cazul persoanelor fizice capacitatea de exercitiu incepe de la implinirea varstei de 18 ani sau, in cazul minorei care se casatoreste de la implinirea varstei de 16 ani, ori, in anumite conditii la 15 ani.

Persoanele care nu au exercitiul drepturilor lor nu pot sta in judecata decat daca sunt reprezentate, asistate sau autorizate in chipul aratat in legile sau statutele care randuiesc capacitatea sau organizarea lor”.

Reprezentarea – pentru persoanele care nu au capacitate de exercitiu si nu pot sta singure in judecata (minorii sub 14 ani si persoanele puse sub interdictie). Acestia nu stau singuri in proces, ci numai prin reprezentantii lor legali: parintii, tutorele, curatorul.