Subiecte rezolvate la proba orală

1. a. Proprietatea rezolubila

b. Dreptul de uz si abitatie

a. Proprietatea rezolubila

Dreptul de proprietate este dreptul subiectiv care permite titularului sau, persoana fizica sau juridica, sa posede, sa foloseasca si sa dispuna liber de un lucru, care se afla supus mod exclusiv si perpetuu în puterea proprie a titularului sau în limitele legii.

Desi dreptul de proprietate se înfatiseaza de regula ca un drept pur si simplu având un singur titular, exista si situatii când acesta poate fi afectat de modalitati sau poate avea mai multi titulari.

Vom defini deci modalitatile juridice ale dreptului de proprietate, ca fiind acele ipostaze când mai multe persoane au un drept de proprietate asupra unui bun sau mase de bunuri ori exista anumite situatii de incertitudine temporara cu privire dreptul de proprietate.

Exista asadar, doua categorii de modalitati juridice si anume:

1) atunci când dreptul de proprietate se gaseste într-o situatie juridica de incertitudine temporara, cum este cazul proprietatii rezolubile si a celei anulabile;

2) atunci când mai multe persoane au asupra bunului un drept de proprietate, cum este cazul proprietatii comune în cele doua forme, proprietatea comuna la cote parti si devalmasia.

Le urmarim separat si în detaliu.

Proprietatea rezolubila apare în situatia când transferul proprietatii de la o persoana la alta a operat sub o conditie rezolutorie.

Ce este conditia, de ce rezolutorie?

Ca modalitate a actului juridic civil conditia este un eveniment viitor si nesigur ca realizare, de care depinde existenta (nasterea sau stingerea) actului juridic civil.

Conditia rezolutorie potrivit articolului 1019 Cod civil este acea modalitate care supune desfiintarea obligatiei la un eveniment viitor si necert.

Este asadar rezolutorie acea conditie de a carei îndeplinire depinde desfiintarea

actului juridic civil30 . Urmatoarea clauza constituie spre exemplu o conditie rezolutorie

Prezenta vânzare se desfiinteaza daca vânzatorului I se naste un copil în doi ani de la încheierea contractului.

Revenind la proprietatea rezolubila, concluzionam ca în cazul în care se îndeplineste conditia, dreptul se desfiinteaza retroactiv. Dimpotriva, daca nu se îndeplineste conditia rezolutorie, dobânditorul îsi vede consolidat dreptul sau. În aceea ce-l priveste pe acesta, conditia ca eveniment viitor si nesigur are valoarea unei conditii suspensive, întrucât de împlinirea acesteia este legata nasterea actului juridic

(perfectarea actului peste doi ani daca nu se naste un copil, de exemplu).

Practic, pâna în momentul împlinirii conditiei, proprietatea apartine în acelasi timp la doua persoane: dobânditorului proprietar sub conditie rezolutorie si transmitatorului sub conditie suspensiva. Proprietatea rezolubila poate fi rezultatul vointei legii sau al vointei partilor. a) Este rezolubila prin efectul legii proprietatea dobândita ca efect al donatiei. Potrivit articolului 836 Cod civil, daca donatorului i se va naste un copil, dreptul de proprietate se va revoca, daca nu, dreptul de proprietate al donatorului se va consolida.

Este de asemeni rezolubila prin efectul legii proprietatea dobândita sub coditiunea facultatii de rascumparare (art. 1371 Cod civil). b) Este rezolubila prin efectul vointei partilor, proprietatea rezultata dintr-o vânzare cu pact de rascumparare.

b. Dreptul de uz si abitatie

Dreptul de uz si dreptul de abitatie sunt varietati ale uzufructului. În ambele ipostaze, titularul dobândeste dreptul de a folosi lucrul si de a-i culege fructele numai pentru nevoile lui si ale familiei sale.

Deosebirea dintre uz si abitatie deriva din obiectul lor: atunci când obiectul îl constituie o casa de locuit, suntem în situatia juridica a unui drept de abitatie.

Atât dreptul de uz cât si cel de abitatie se dobândesc si se sting dupa regulile aplicabile uzufructului (art. 565-567 Cod civil).

Dreptul de uz  este un drept real în virtutea caruia titularul sau se poate folosi de lucru si-i poate culege fructele numai pentru nevoile lui si ale familie sale.

Din definitie, rezulta ca uzul are un caracter strict personal neputând fi cedat cel putin un an de la decesul sotului117 .

Dreptul de abitatie  este un drept de uz având ca obiect o casa de locuit. Dreptul de abitatie nu poate fi închiriat, cu exceptia unei parti nelocuite din casa, în conditiile articolului 572 alineat 2 din Codul civil.

Prin efectul articolului 4 din Legea nr. 319/10 ianuarie 1944 privind dreptul de mostenire al sotului supravietuitor, acestuia i-a fost recunoscut dreptul de abitatie asupra locuintei sotului decedat, cu urmatoarele conditii:

a) casa de locuit sa faca parte din mostenire;

b) sotul supravietuitor sa nu aiba o locuinta proprie;

c) dreptul de abitatie este recunoscut pâna la data partajului succesoral, dar nu mai târziu de un an de la decesul celuilalt sot;

d) dreptul de abitatie înceteaza daca sotul supravietuitor se recasatoreste înainte de iesirea din indiviziune.