Drept Comercial

1.Obligatiile comerciale

1. Consideratii generale

In desfasurarea activitatii sale, comerciantul încheie o serie de acte juridice sau savârseste fap te juridice de comert prin inter mediul carora se nasc, se modi fica ori se sting drepturi si obli gatii. Asemeni raporturilor juri dice civile si raporturile juridi ce comerciale sunt raporturi de drept privat. Astfel, atât raportu rile juridice comerciale, cât si raporrurile juridice civile sunt supuse acelora reguli generale, care sunt prevazute de Codul civil. Dar, între cele doua catego rii de raporturi juridice exista si anumite deosebiri, care sunt re glementate prin norme specia le cuprinse în Codul comerci al, Cartea I, Titlul V, Despre obligatiile comerciale în gene ral". Reglernentarea raporturi lor juridice comerciale de ca tre normele Codului comercial si cele ale Codului civil îsi are temeiul legal în art.1 C.com., potrivit caruia în comert se aplica legea de fata. Unde ea nu dispune se aplica Codul civil". Obligatiile comerciale îsi pot gasi izvorul în acte sau fapte juridice. Prin urmare, desi obli gatiile comerciale pot lua naste re din toate sursele consacrate de dreptul civil, totusi cel mai important izvor ramâne contrac tul. Dar, practica comerciala a scos în evidenta, pe lânga con tracte, doua noi izvoare care, desi au ca fundament tot voin ta partilor, totusi nu pot fi con fundate cu contractele, prezen tând particularitati proprii. Este vorba d'e actul juridic complex si actul juridic unilateral (declara tia unilaterala de vointa sau an gajamentul unilateral). In doc trina de specialitate, materia obli gatiilor comerciale este tratata fie sub titlul Teoria generala a obligatiilor comerciale", fie nu mai Reguli speciale privind for marea si executarea obligatii lor comerciale. Potrivit unei alte opinii, materia obligatiilor comer ciale poate fi tratata fie în mod exhaustiv, analizându-se deo potriva dispozitiile generale din Cciv, cât si cele speciale din Ccom, fie numai reglemen tarile cu caracter special din Ccom.

6)Probele în materie comerci ala. Consideratii introductive

Specificul obligatiilor comerciale determina si un anumit specific al conditiilor de proba a drepturilor subiective izvorâte din raporturi le juridice comerciale. Liberta tea contractuala - principiu fun damental al obligatiilor comer ciale - are drept corolar liberta tea probei în litigiile comercia le. lnstrumentul probatoriu al unui drept comercial trebuie, în primul rând, sa faca deplina credinta, pt a consolida credi tul comercial; în al doilea rând sa fie usor de confectionat pt a nu stânjeni celeritatea în circum stantierea bunurilor comerciale; în al treilea rând, proba sa fie usor de administrat. Potrivit disp art.46 Ccom  Obligatiile comer ciale si liberatiunile se probeaza: cu acte autentice; cu acte sub semnatura privata; cu facturi acceptate; prin corespondenta; prin telegrame; cu registrele par tilor; cu martori, de cate ori au toritatea judecatoreasca ar cre de ca trebuie sa admita proba testimoniala, si aceasta chiar în cazurile prevazute de art.1191 Cciv. In fine, prin orice aite mijloace de proba admise de legea civila ". Deci, obligatiile comerciale pot fi dovedite cu mijloacele de proba admise de dreptul civil, dar trebuie facuta sublinierea ca în privinta lor ju decatorul are o mai mare liberta te de apreciere. E de asemenea de observat ca pe lânga mijloa cele de proba consacrate de le -gea civila, Ccom prevede si une le mijioace de proba specifice impuse de natura operatiilor comerciale. Regimul probator reglementat de art.46 Ccom e aplicabil actelor juridice încheia te de comercianti (art.1 Ccom) Acest regim e însa aplicabil si actelor comerciale încheiate de necomercianti. Intr-adevâr potr art.56 Ccom, daca un act e co mercial numai pt una din parti, toti contractantii sunt supusi în cât priveste acest act, legii co-merciale, afara de cazurile în ca re legea ar dispune altfel. In con secinta, proba unui atare act juri dic se poate face si de catre ne comerciant în conditiile legii co merciale, adica potrivit art.46 Ccom. In ceea ce priveste sarci na probei, conform disp art. 1169 Cciv, cel ce face o propu nere înaintea judecatii trebuie sa o dovedeasca. In raport ce aceste prevederi legale, sarci na probei revine în primul rând reclamantului, neavând re-levanta conduita procesuala a pârâtului.

9. Prescriptia extinctiva în materie comerciala

Reglementarea si termenele prescriptiei extinctive

Prescriptia extinctiva consta în pierderea dreptului creditorului de a obtine o hotarâre judecato reasca în temeiul careia sa se poata proceda la executarea si lita a obligatiilor, în urma nee xercitarii actiunii în justitie în intervalul prevazut de lege. In materie comerciala, prescriptia e reglementata în Ccom (Cartea a IV-a, Titlul 13), care cuprinde dispozitii atât în ceea ce pri veste termenul general de pres criptie (art.947), cât si anumite termene speciale (art.949 si art. 956). Caracteristica acestor ter mene e faptul ca ele sunt mai scurte decât termenele de pres criptie reglementate în trecut de Cciv,ceea ce se explica prin aceea ca cerinta activitatii co merciale reclama valorificarea în termen scurt a drepturiior iz vorâte din raporturile comercia le, limpezimea grabnica a situa tiilor litigioase. In afara Ccom, unele dispozitii privind prescrip tia se gasesc si în legi comer ciale speciale: Legea nr.31/1990 privind societatile comerciale, republicata si modificata (art. 34), Legea nr.11/1991 privind combaterea concurentei neloia le (art.12). In raport cu aceasta situatie în care se afla reglemen tarea în materie de prescriptie ex tinctiva, se impun 2 observatii: -desi dispozitiile Ccom privind prescriptia se aplica tuturor actiu nilor care rezulta din actele de comert (inclusiv din actele ju ridice care fac parte din catego ria faptelor de comert unilatera le), totusi, Ccom nu cuprinde o reglementare completa a institu tiei prescriptiei extinctive în mate rie comerciala, ci contine doar o reglementare a anumitor aspec te particulare, asa încât aceasta reglementare se completeaza cu cea din Cciv (art.1 Ccom), care însa a fost abrogata prin Decretul nr.167/1958; -potrivit dispozitiilor art.26 din Decretul nr.167/1958 (act normativ spe cial, intrat în vigoare ulterior Cciv), cu exceptia celor care stabilesc un termen de prescrip tie mai scurt decât termenul corespunzator din acest decret. Tinându-se seama de cele de mai sus, situatia termene lor de prescriptie reglementa te în materie comerciala e urma toarea: Termenul general de prescriptie de 10 ani aplicabil materiei comerciale si prevazut în art.947 Ccom a fost modificat din momentul intrarii în vigoare a Decretului nr.167/1958. In pre zent, termenul general de pres criptie aplicabil materiei comer ciale e termenul de 3 ani preva zut în art.26 din Decretul 167/ 1958 si care domina prescriptia extinctiva atât în materie civila cât si comerciala .