Drept Comercial

Notiuni generale

1. Definitia si obiectul dreptului comercial

Aspecte introductive:

Originea termenului “comert” reprezinta o legatura a cuvintelor “cum” = cu si “merx” = marfa, de unde a rezultat notiunea de “commercium” (latina) = activitate legata de marfa sau activitate purtând asupra marfii.

Persoana care exercita activitatea de comert este de regula comerciantul.

Comertul reprezinta o activitate care, prin specificul ei de practica repetata, a dobândit trasaturile unei profesii.

Functia principala a comertului consta în a procura consumatorului bunurile de care acesta are nevoie. În limbaj economic, comertul poate fi considerat ca fiind acea activitate care consta în cumpararea de bunuri, servicii sau valori, pentru a le revinde, pentru a le închiria sau pentru a ceda folosinta sau avantajele lor în scopul obtinerii unui pret.

Concluzia ce se desprinde de aici este ca, notiunea de comert, se situeaza la mijlocul ciclului economic, între productie si consum.

În esenta, marfa circula deci, de la producator la consumator prin intermediul comertului si implicit a persoanei ce desfasoara aceasta activitate, cu titlu de profesie (comerciant).

Notiunea de circulatie a marfurilor, în vederea schimbului, presupune pe de-o parte, deplasarea efectiva a bunurilor, iar pe de alta parte fapte, acte si operatiuni accesorii.

Atunci când vorbim despre aceste fapte, acte si operatiuni accesorii, ne aflam în prezenta unei circulatii a valorilor si a drepturilor incorporale (ex. titluri de credit), fara sa existe însa o deplasare materiala a bunurilor.

Privit în ansamblul sau, procesul economic de productie, intermediere, schimb si consumatie, are loc într-un cadru legal prin intermediul operatiunilor juridice de mandat, vânzare, comision, depozit, transport, asigurare gaj, împrumut.

Concluzie: normele juridice ce reglementeaza relatiile sociale ce se formeaza în cadrul activitatii de comert apartin în principiu dreptului comercial.

Definitie: dreptul comercial este acea ramura a dreptului privat ce cuprinde ansamblul unitar al normelor juridice ce reglementeaza relatiile sociale, patrimoniale si personal-nepatrimoniale din sfera activitatii de comert, relatii care se nasc de regula între persoane care au calitatea de comerciant si care se alfa pe pozitie de egalitate juridica. În esenta, dreptul comercial este acea ramura a dreptului care reglementeaza materia comerciala.

Analiza definitiei:

a) „materie comerciala” – aceasta sintagma cuprinde persoanele si afacerile care fac sa circule marfurile care fac sa se întoarca preturile de la consumator la producator (acest aspect este evidentiat datorita faptului ca, atât codul comercial, cât si legile speciale comerciale, au drept obiect înlesnarea si organizarea acestui trafic de produse sau marfuri);

b) termenii sau notiunile de „persoane” si „afaceri” se refera la comercianti si la actele de comert;

c) „comerciantii” sunt acele persoane care realizeaza acte obiective de comert în nume propriu cu titlu de profesie;

d) „afacerea” în sens larg priveste „viata unei întreprinderi” din momentul înfiintarii ei pâna în momentul încetarii existentei acesteia (dizolvare sau lichidare), iar în sens restrâns, afacerea presupune o singura actiune sau un act de comert.

e) „actul obiectiv de comert” este în esenta orice act de intermediere care poarta asupra unei operatiuni de schimb si care de regula se exercita de catre un comerciant cu titlu de profesie, operatiune careia i se poate adauga activitatea de protectie a marfii în vederea destinarii consumului.