Drept Financiar și Comercial

1. Definiti dreptul financiar.

Dreptul financiar este acea ramura a dreptului public formata din totalitatea normelor juridice care reglementeaza relatiile sociale care apar în procesul de constituire, repartizare si utilizare a fondurilor banesti ale statului si ale institutiilor publice, pentru îndeplinirea sarcinilor si functiilor sale si pentru satisfacerea nevoilor generale ale societatii.

2. Care sunt formele sub care se prezinta finantele publice?

Formele sub care se prezinta finantele publice sunt:

- relatiile financiare clasice - relatiile care exprima un transfer de resurse banesti fara echivalent si cu titlu nerambursabil (ex. institutia bugetului de stat);

- relatiile de credit - relatiile care exprima un împrumut de resurse banesti pe o perioada de timp determinata, pentru care se percepe dobânda. Dupa continut relatiile de credit sunt:

- relatii de credit bancar cuprind referiri la procedura sistemului de garantie, dobânda si recuperarea sumelor împrumutate;

- relatii de credit comercial (nu fac obiectul dreptului financiar);

- relatii de credit public sunt grupate în jurul institutiei juridice a creditului public.

- relatiile care vizeaza constituirea si utilizarea mijloacelor banesti specifice asigurarilor sociale de stat si asigurarilor de stat de bunuri, persoane si raspundere civila.

3. Enumerati izvoarele dreptului financiar.

În functie de gradul lor de generalitate, sau tinând seama de specificul lor, izvoarele dreptului finantelor publice pot fi grupate pe doua categorii, si anume:

- izvoare generale sau comune cu ale altor ramuri - reprezentate de acele acte normative al caror obiect de reglementare excede problematica stricta a finantelor publice, în sensul ca aria lor de cuprindere acopera mai multe domenii ale vietii social-economice, dar care cuprind si dispozitii referitoare la finantele publice:

- Constitutia care cuprinde principiile referitoare la elaborarea, aprobarea si executarea bugetului public national;

- legi organice si ordinare;

- ordonante guvernamentale;

- hotarâri guvernamentale.

- izvoare specifice - adica acele acte normative prin care se aduc reglementari exclusiv domeniului finantelor publice:

- Legea 500/2002 - legea finantelor publice (M.O. - 597/2002);

- Legea 30/1991 privind organizarea si functionarea controlului financiar si a Garzii Financiare (completata prin Ordonanta Guvernului 70/1997 privind controlul fiscal);

- Legea 94/1992 privind organizarea si functionarea Curtii de Conturi a României;

- Legea 87/1994 privind combaterea evaziunii fiscale.

4. Explicati sistemul subiectiv si obiectiv din conceptia clasica a dreptului comercial.

În sistemul denumit - sistemul subiectiv - dreptul comercial are ca obiect normele juridice aplicabile comerciantilor, fiind un drept profesional care se aplica tuturor persoanelor care au calitatea de comerciant.

În sistemul denumit - sistemul obiectiv - (adoptat si de codul nostru comercial) dreptul comercial cuprinde normele juridice aplicabile comertului, adica acelor fapte si operatiuni, calificate de lege drept fapte de comert. Deci în acest sistem normele dreptului comercial se aplica unei categorii de acte juridice, fapte si operatiuni, si nu unei categorii de persoane.

5. Care sunt izvoarele dreptului comercial?

Principalul izvor al dreptului comercial este Codul Comercial, acesta fiind reglementarea de baza a activitatii comerciale, cuprinzând norme juridice care reglementeaza institutiile fundamentale ale dreptului comercial: faptele de comert, comerciantii si obligatiile comerciale.

Alte izvoare ale dreptului comercial sunt diferite norme de drept comercial care reglementeaza actele si operatiunile considerate de lege ca fapte de comert, indiferent de calitatea persoanei care le savârseste (comerciant sau necomerciant), si anume acele legi, decrete - legi, hotarâri si ordonante ale Guvernului, norme, regulamente si ordine, adoptate de organele competente, si care au caracter comercial.

Ca lege fundamentala a tarii, Constitutia reglementeaza principiile de organizare a activitatii comerciale, de aceea este izvor de drept nu numai pentru dreptul comercial ci si pentru celelalte ramuri de drept. Conform Codului Comercial "în comert se aplica legea de fata ( adica Codul Comercial), unde ea nu dispune se aplica Codul Civil".

Deci Codul Civil este izvor subsidiar al dreptului comercial aplicându-se numai în absenta unor norme din Codului Comercial sau legile comerciale.

6. Explicati ce relatie exista între raporturile de drept financiar si de ce?

Subiectele de drept din prima categorie, respectiv organele financiare ale statului, au în cadrul raporturilor de drept financiar o situatie juridica specifica, în sensul ca fiind purtatoare ale puterii publice pot sa pretinda celui de al doilea subiect sa efectueze o anumita prestatie, sa se abtina de la face ceva ori sa îl controleze. De aceea între subiectele raportului juridic de drept financiar exista un raport de subordonare al celui de-al doilea subiect fata de primul, care e întotdeauna statul, reprezentat de organele sale de specialitate cu atributii în domeniul activitatii financiare, acest raport îsi pastreaza caracterul de subordonare chiar si atunci când cel de-al doilea subiect este un organ al administratiei de stat.

De fapt pozitia de autoritate a primului subiect, în calitate de reprezentant al intereselor financiare ale statului, nu este altceva decât o expresie a regimului de drept public, regim care este net diferit de regimul de drept privat unde situatia este cu totul alta: sunt reglementate raporturile banesti dintre cetateni, subiectele participante au o pozitie juridica egala fiind lasata la latitudinea lor participarea sau nu la raporturile juridice civile în functie de interesele lor patrimoniale.

Asadar raporturile juridice de drept financiar se nasc, se modifica si se sting pe baza manifestarii unilaterale de vointa a statului, prin modalitatile specifice prevazute de dreptul financiar.

7. Exemplificati concret care este continutul raportului juridic de drept financiar?

Continutul raporturilor de drept financiar îl formeaza drepturile si obligatiile subiectelor participante, care difera de cele ale altor raporturi juridice, întrucât se stabilesc în legatura cu necesitatea si importanta constituirii, repartizarii si utilizarii fondurilor banesti ale statului. Astfel, în timp ce statului, prin intermediul organelor sale, îi revine obligatia de a elabora, aproba si executa bugetul de stat, de a stabili si încasa impozitele si taxele cel de-al doilea subiect trebuie sa execute obligatiile financiare ce-i revin (plata impozitelor stabilite prin lege), însa are si dreptul de a ataca masurile nelegale luate de organele financiare de stat.

Spre exemplu contribuabilul are obligatia de a plati impozite si taxe si în acest scop declara veniturile, calculeaza impozite sau taxe, le evidentiaza, având de asemenea obligatia de a cere modificarea lor, când apare elementul care le influenteaza. Are obligatia de a da relatii organelor de control, supunându-se controlului.

Contribuabilul are dreptul de a contesta modul în care a fost impozitat, de a contesta modul în care se realizeaza executarea silita, de a cere anumite înlesniri, evidentiind aspectele concrete care-i permit acest lucru (dreptul de a cere esalonari de pret, amânari de impozite, anularea impozitelor sau a diferitelor obligatii).

Organul specializat are dreptul de a încasa impozitele si taxele, de a calcula si de a comunica suma datorata. Are dreptul de a cere relatii cu privire la impozitare si de a verifica sinceritatea declaratiilor contribuabilului.