Grile Drept Comercial

1. Calitatea de comerciant:

Dispoziţiunea art. 7 din C. com. român prevede că „Sunt comercianţi aceia care fac fapte de comerţ având comerţul ca profesiune obişnuită precum şi societăţile comerciale."

Din textul de lege menţionat rezultă că subiecte ale raportului juridic de drept comercial sunt comercianţii-persoane fizice precum şi soc comerciale în calitate de persoane juridice sau morale.

Pentru a avea calitatea de co¬merciant-persoană fizică trebuie îndeplinite două condiţii: săvârşirea de fapte de comerţ şi exer¬citarea comerţului ca profesiune obişnuită, iar pentru societatea comercială aceasta rezultă din însăşi actele de constituire

Dobandirea calitatii de comerciant:

Persoana fizica dobandeste calitatea de comerciant daca indeplineste in mod cumulative mai multe conditii:

• Conditii referitoare la persoana:

* capacitatea juridical prevazuta de lege: capacitatea de folosinta, capacitatea de exercitiu

* conditii necesare protejarii intereselor generale

• Conditii referitoare la activitate

• presupune sa aiba calificarea necesara desfasurarii activitatii economice a caror exercitare presupune o autorizare speciala (art9 din legea nr 507/2002)

Determinarea şi proba calităţii de comerciant

În caz de litigii, cel care invocă ori neagă calitatea de comerciant al unei per¬soane fizice sau juridice trebuie să administreze dovada în acest sens (actori incumbit probatio).

Dovada calităţii de comerciant se poate face cu orice mijloace de probă ad¬mise de legea comercială.

În cazul persoanelor fizice, întrucât calitatea de comerciant se dobândeşte prin săvârşirea faptelor de comerţ obiective, cu caracter profesional, această calitate se poate proba numai prin prezentarea unor dovezi din care să rezulte că persoana în cauză a săvârşit efectiv una sau mai multe fapte de comerţ prevăzute de art. 3 C.com. ca profesiune (obişnuită) şi în nume propriu.

Deci, în ceea ce priveşte comercianţii-persoane fizice, calitatea de comerciant nu se con¬sideră probată cu dovezi privind existenţa autorizaţiei administrative de exercitare a comerţului, a înmatriculării în registrul comerţului, titulatura de comerciant folosită în anumite înscrisuri, dobândirea unui fond de comerţ, plata unor impozite pe pro¬fit, etc. Acestea sunt doar prezumţii împotriva cărora se poate face proba contrară (prezumţii relative). De aceea, ele trebuie folosite împreună cu alte mijloace de probă din care să rezulte exerciţiul efectiv al comerţului, în condiţiile prevederilor art. 7 din Codul comercial (exercitarea de fapte de comerţ, ca profesiune obişnuită).

Probarea calităţii de comerciant fiind o chestiune de fapt, o hotărâre judecăto¬rească prin care s-ar constata această calitate, are şi ea o forţă probatorie relativă? Este o problemă asupra căreia trebuie reflectat.

În cazul societăţilor comerciale, regiilor autonome şi organizaţiilor co¬operatiste, calitatea de comerciant se dovedeşte cu actul constitutiv, respectiv prin actul înfiinţării lor, în condiţiile cerute de lege. Aceasta, întrucât scopul societăţilor comerciale este tocmai desfăşurarea unei activităţi comerciale, ele dobândind, aşa¬dar, calitatea de comerciant la data constituirii sau înfiinţării lor.

Incetarea calitatii de comerciant:

Încetarea calităţii de comerciant este strâns legată de modul în care această calitate a fost dobândită. Ca atare:

- în cazul persoanei fizice, întrucât calitatea de comerciant se dobândeşte prin săvârşirea unor fapte de comerţ obiective, cu caracter profesional, încetarea ca¬lităţii de comerciant, în mod firesc, are loc în momentul în care nu se mai săvârşesc fapte de comerţ ca profesiune obişnuită. Dar trebuie să se ţină seama că încetarea săvârşirii faptelor de comerţ trebuie să fie efectivă şi din ea să rezulte intenţia de a renunţa la calitatea de comerciant; de exemplu, radierea din registrul comerţului sau retragerea autorizaţiei administrative trebuie să fie însoţite de încetarea efectuării unor fapte de comerţ cu caracter profesional.

În ceea ce priveşte efectele juridice ale calităţii de comerciant se pot produce şi după încetarea acestei calităţi, situaţie în care, potrivit art. 707 C. corn., comer¬ciantul retras din comerţ poate fi declarat în stare de faliment pentru datoriile con¬tractate anterior retragerii.

- în cazul societăţilor comerciale, întrucât dobândirea calităţii de comer¬ciant este legată de constituirea lor ca persoană juridică, această calitate se pierde în momentul când societatea încetează să mai existe ca persoană juridică.

Potrivit art. 222 din Legea nr. 31/1990, societatea comercială îşi încetează exis¬tenţa prin dizolvare, care poate avea loc: prin trecerea termenului stabilit pentru furata societăţii; imposibilitatea realizării obiectului societăţii sau realizarea acestuia; hotărârea adunării generale; faliment etc.

Dizolvarea societăţii nu atrage, automat, pierderea personalităţii juridice; so¬cietatea nu mai poate face operaţiuni noi, dar poate face operaţiunile necesare lichi¬dării (personalitate juridică reziduală). Practic, personalitatea juridică a societăţii încetează o dată cu ultima operaţiune de lichidare.