Actul Juridic Civil

ACTUL JURIDIC CIVIL

Prin act juridic civil se întelege o manifestare de vointa facuta cu intentia de a produce efecte juridice, respectiv, de a naste, a modifica ori a stinge un raport juridic civil concret.

Conditiile (elementele) actului:

Prin conditiile actului juridic civil întelegem elementele din care este alcatuit un asemenea act.

Distingem urmatoarele categorii de conditii :

- conditii de fond (care privesc continutul actului juridic civil) si de forma (care se refera la exteriorizarea vointei);

- conditii esentiale (cerute pentru chiar valabilitatea actului) si neesentiale (întâmplatoare, care pot fi prezente ori pot lipsi, fara sa puna în discutie valabilitatea actului);

- conditii de validitate (a caror nerespectare atrage nulitatea actului juridic civil) si de eficacitate (a caror nerespectare atrage inopozabilitatea actului juridic civil); conditii generale (cerute pentru orice act juridic) si speciale (cerute sau impuse doar pentru anumite categorii de acte juridice civile).

Conditiile de fond, esentiale ale actului juridic civil sunt: capacitatea, consimtamântul, obiectul si cauza

Capacitatea reprezinta o conditie (cerinta) de fond, esentiala si de validitate, impusa, cu caracter general, pentru orice act.

„Capacitatea de a încheia acte civile” consta în aptitudinea (vocatia) subiectului de drept civil de a deveni titular de drepturi si obligatii civile, prin încheierea de acte de drept civil.

Principiul ori regula este capacitatea de a face actul juridic civil (exceptia fiind incapacitatea). Asadar, exceptia de a încheia acte juridice trebuie sa fie expres prevazuta de lege, iar textele de exceptie, dupa cum se stie, sunt de stricta interpretare si aplicare (exceptio est strictissimae interpretationis).

Expresia capacitatea civila desemneaza capacitatea subiectelor de drept civil. Ea are ca gen proxim notiunea de „capacitate juridica”, care înseamna aptitudinea - generala - de a fi titular de drepturi si obligatii.

In structura capacitatii civile intra doua elemente: capacitatea de folosinta si capacitatea de exercitiu.

Capacitatea de folosinta a persoanei fizice este acea parte a capacitatii civile care consta în aptitudinea generala si abstracta a omului de a avea drepturi si obligatii

Capacitatea de exercitiu a persoanei fizice este aptitudinea omului de a dobândi si de a exercita drepturi subiective civile si de a-si îndeplini obligatiile civile, prin încheierea de acte juridice civile (art. 5 din Decretul nr. 31/1954).

Capacitatea de folosinta a persoanei juridice este aptitudinea subiectului colectiv de drept civil de a avea drepturi si obligatii civile.

Capacitatea de exercitiu a persoanei juridice este aptitudinea de a-si exercita drepturile civile si de a-si îndeplini obligatiile civile, prin încheierea de acte juridice, de catre organele sale de conducere.

Consimtamântul

Prin consimtamânt se întelege acea conditie esentiala,de fond si generala a actului juridic civil care consta în hotarârea de a încheia un act juridic civil, manifestata în exterior.

Pentru a fi valabil, consimtamântul trebuie sa îndeplineasca urmatoarele conditii:

- sa provina de la o persoana cu discernamânt;

- sa fie exprimat cu intentia de a produce efecte juridice;

- sa fie exteriorizat;

- sa nu fie alterat de vreun viciu de consimtamânt.

a) Consimtamântul sa provina de la o persoana cu discernamânt

Persoana fizica cu deplina capacitate de exercitiu este prezumata ca are discernamântul necesar pentru a încheia acte juridice civile. Persoana lipsita de capacitate de exercitiu (minorul sub 14 ani si cel pus sub interdictie judecatoreasca) este prezumata a nu avea discernamânt, fie datorita vârstei fragede, fie starii de sanatate mintala. Minorul între 14 si 18 ani are discernamântul juridic în curs de formare.

b) Consimtamântul trebuie exprimat cu intentia de a produce efecte juridice

Aceasta conditie decurge din esenta actului juridic civil, care este o manifestare de vointa, facuta în scopul de a produce efecte juridice, adica de a crea, a modifica ori a stinge un raport juridic civil concret, dupa caz

c) Consimtamântul trebuie sa fie exteriorizat

Aceasta conditie este impusa de chiar definitia consimtamântului: hotarârea de a încheia actul manifestata în exterior, adica exteriorizata.

Manifestarea de vointa poate fi exteriorizata “într-o forma expresa sau tacita (implicita). Pentru anumite acte este necesara manifestarea expresa a vointei (cum e cazul actelor solemne), pe când alte acte pot fi facute printr-o manifestare expresa ori tacita de vointa (cum e cazul acceptarii mostenirii).

Modalitatile de exteriorizare a consimtamântului sunt: în scris, verbal si prin gesturi ori fapte concludente (neechivoce).

d) Consimtamântul sa nu fie alterat printr-un viciu de consimtamânt,

Aceasta conditie negativa este impusa de caracterul constient, liber consimtamântului.

Sunt vicii de consimtamânt: eroarea, dolul (viclenia), violenta, leziunea.

Eroarea este falsa reprezentare a realitatii la încheierea unui act juridic civil. Dupa natura realitatii fals reprezentate, se distinge între eroarea de fapt si eroarea de drept.

- eroarea de fapt, care este falsa reprezentare a unei situatii faptice la

încheierea actului juridic (care priveste obiectul actului, valoarea, contractantul);

- eroarea de drept, care este falsa reprezentare a existentei ori continutului unei norme de drept civil.

Dolul (sau viclenia) consta în inducerea în eroare a unei persoane, cu ajutorul unor mijloace viclene sau dolosive, pentru a o determina sa încheie un anumit act juridic.

Ca structura, dolul este alcatuit din doua elemente:

- un element obiectiv (material) constând în utilizarea de mijloace viclene (masinatiuni, siretenii, manopere frauduloase etc.) pentru a induce în eroare ;

- un element subiectiv (intentional) constând în intentia de a induce în eroare o persoana în scop de a face sa încheie un anumit act civil.