Drept Comercial

Notiunea si caracteristicile faptelor de comert

In absenta unei definitii legale a faptei de comert, doctrina dreptului comercial a cautat sa formuleze o definitie generala a faptei de comert.

Interesul practic al unei definitii generale a faptei de comert:

a) intrucat unele acte juridice sunt bivalente – comerciale si civile – este imperios necesar sa se stabileasca un criteriu de delimitare intre actele comerciale si actele civile.

b) o definitie generala a faptei de comert este necesara, deoarece asa cum am aratat, enumerarea faptelor de comert, cuprinsa in art. 3 C.com., fiind enuntiativa si nu limitativa, trebuie sa existe anumite criterii de comercialitate, in temeiul carora instanta judecatoreasca sa poata recunoaste si alte acte sau operatiuni ca fapte de comert, chiar daca ele nu sunt prevazute expres de lege.

c) definirea faptelor de comert este necesara nu numai pentru determinarea naturii juridice a unui act sau operatiuni, ci pentru stabilirea naturii juridice a litigiului pe care acesta l-ar genera (litigiu comercial sau civil).

d) o definitie generala a faptei de comert serveste, pe un plan general, la determinarea sferei dreptului comercial si, implicit, la delimitarea acestuia de dreptul civil.

Teorii privind definirea faptelor de comert:

a) teoria speculatiei – actul de comert este un act de speculatie. El este actul care se face in scopul realizarii de beneficii (profit), speculand asupra transformarii unor materii prime, materiale in produse de o valoare superioara sau asupra circulatiei produselor (cumpararea unor marfuri la un anumit pret si revanzarea lor la un pret mai mare).

b) teoria circulatiei – actul de comert este un act de circulatie. Actul de comert este un act de interpunere in circulatia marfurilor intre producator si consumator. Acest criteriu retine in sfera dreptului comercial numai actele de intermediere, situate intre productie si consumatie cu excluderea actelor de productie si a celor de consumatie.

c) teoria intreprinderii – actul de comert este actul indeplinit intr-o intreprindere. Actul de comert se realizeaza in cadrul unei intreprinderi, care presupune o repetitie profesioanala a actelor, potrivit unei organizari sistematice si bazate pe anumite mijloace materiale.

d) teoria mixta – niciun criteriu nu este singur indestulator pentru caracterizarea actului de comert. Asa se explica faptul ca jurisprudenta nu a adoptat un criteriu unic pentru a determina comercialitatea actelor juridice, ci a dat preferinta folosirii mai multor criterii, indeosebi cel al profitului si cel al circulatiei.

Definitie - Faptele de comert sunt actele juridice, faptele juridice si operatiunile economice prin care se realizeaza producerea de marfuri, executarea de lucrari ori prestarea de servicii sau o interpunere in circulatia marfurilor, cu scopul de a obtine profit.

Natura juridica a unor acte si operatiuni:

a) activitatea de educatie si invatamant – nu este o activitate comerciala.

b) activitatea care constituie obiectul unei profesiuni liberale – nu are caracter comercial.

c) jocurile de intrajutorare – nu sunt fapte de comert.

d) contractul de locatie a gestiunii – are caracter comercial.

2. Categoriile de fapte de comert obiective si clasificarea lor.

Faptele de comert obiective sunt actele juridice si operatiunile prevazute, in principal, in art. 3 C. com. Comercialitatea acestor acte juridice si operatiuni rezulta din lege care le considera fapte de comert.

Operatiunile de interpunere in schimb sau circulatie – aceste operatiuni corespund notiunii economice de comert, in sensul de activitate de vanzare-cumparare a marfurilor, pentru a ajunge de la producator la consumator.

a) cumpararea si vanzarea comerciala. Ceea ce deosebeste cumpararea-vanzarea comerciala de vanzarea-comerciala civila, este functia economica pe care o indeplineste cumpararea-vanzarea comerciala si anume, interpunerea in schimbul bunurilor.

Trasatura caracteristica a cumpararii si vanzarii comerciale o constituie intentia de revanzare sau inchiriere, aceasta trebuie sa indeplineasca 3 conditii:

º intentia de revanzare sau inchiriere trebuie sa existe la data cumpararii.

º intentia de revanzare sau inchiriere trebuie sa fie exprimata de cumparator, adica sa fie cunoscuta cocontractantului.

º intentia de revanzare sau inchiriere trebuie sa priveasca, in principal, bunul cumparat.

Obiectul cumpararii-vanzarii comerciale – cumpararea-vanzarea comerciala poate avea ca obiect numai bunurile mobile: productele, marfurile si titlurile de credit.

º productele – produsele naturale ale pamantului, care se obtin prin cultura sau exploatare directa precum si produsele animalelor.

º marfurile – produsele realizate din activitatea de productie, destinate schimbului (ex: autoturismele, mobilierul).

º titlurile de credit – inscrisuri in baza carora titularii lor au calitatea sa exercite drepturile specificate in cuprinsul lor.

Operatiuni de cumparare-vanzare care nu sunt fapte de comert:

º nu sunt fapte de comert cumpararile de producte sau de marfuri care s-ar face pentru uzul sau consumatia cumparatorului ori a familiei sale.

º nu sunt fapte de comert actele de vanzare a productelor pe care proprietarul sau cultivatorul le realizeaza de pe pamantul sau ori cultivat de acesta.

b) operatiunile de banca si schimb – comercialitatea acestor operatiuni este data de elementul interpunerii in schimb sau circulatie.

º operatiunile de banca – societatile bancare efectueaza urmatoarele activitati: acceptarea de depozite, emiterea de garantii, operatiuni de mandat.

º operatiunile de schimb – sunt operatiunile de schimb valutar. Regimul valutar este reglementat prin Regulamentul BNR.