Drept internațional privat

1.Ordinea publica.conditii de invocare si rol.

Ordinea publică în dreptul international privat reprezintă un mijloc

exceptional prin care se înlătură aplicarea legii străine când este contrară principiilor

fundamentale ale legislatiei forului.

- Ordinea publică reprezintă ansamblul normelor juridice si al principiilor

generale ale dreptului care consacră o anumită orânduire.

- Ordinea publică poate fi invocată dacă sunt îndeplinite cumulativ două

conditii. Potrivit primei conditii, legea străină trebuie să fie competentă a reglementa

raportul cu element de extraneitate. Competenta legii străine este atribuită de normele

conflictuale ale forului. Conform celei de a doua conditii, legea străină aplicabilă

trebuie să fie contrară principiilor fundamentale ale dreptului instantei.

- Înlăturarea legii străine se produce numai atunci când deosebirile dintre reglementările în prezentă sunt esentiale.

2.Contractul de munca in dr intern privat.

La contractul de muncă, părtile contractante au posibilitatea de a stabili legea

aplicabilă numai dacă aceasta nu aduce restrângeri ocrotirii pe care o asigură

salariatului dispozitiile imperative ale legii aplicabile în lipsa unei atare alegeri (art.

101).

Contractul de muncă este supus, dacă părtile nu au convenit altfel, în temeiul

dispozitiilor art. 102, legii statului pe al cărui teritoriu:

a. salariatul îsi îndeplineste în mod obisnuit munca, în temeiul contractului,

chiar dacă este temporar detasat într-un alt stat;

b. se află sediul întreprinderii care a angajat salariatul dacă acesta îsi

îndeplineste munca, prin natura functiei sale, în mai multe state; în cazul în

care totusi există legături mai puternice ale contractului de muncă cu un alt

stat, devine aplicabilă legea acestuia.

3.Bunurile mobile corporale

Pe planul reglementărilor internationale, solutiile consacrate de Conventia de

la Haga privind legea aplicabilă transferului international de obiecte mobile corporale

din 1958 prevede, în art. 3 următoarele distinctii: în raporturile dintre părti,

cumpărătorul dobândeste proprietatea lucrului conform cu dreptul tării în care se

găseste la momentul vânzării; în raporturile fată de terti, transferul proprietătii asupra

obiectelor mobiliare corporale este reglementat de dreptul tării unde sunt situate

lucrurile în momentul în care se face reclamatia. Vânzătorul neplătit poate opune

tertilor, creditorii cumpărătorului, numai drepturile ce rezultă din dreptul tării în care

este situat lucrul în momentul în care se produce prima reclamatie.

Bunurile mobile corporale

ART. 52

Constituirea, transmiterea sau stingerea drepturilor reale asupra unui bun care si-a

schimbat asezarea sînt cîrmuite de legea locului unde acesta se afla în momentul cînd s-a

produs faptul juridic care a generat, modificat sau stins dreptul respectiv.

ART. 53

Bunul aflat în curs de transport este supus legii statului de unde a fost expediat, afara

numai daca:

a) partile interesate au ales prin acordul lor, în conditiile art. 73 si art. 74, o alta lege,

care devine astfel aplicabila;

b) bunul este depozitat într-un antrepozit sau pus sub sechestru în temeiul unor masuri

asiguratorii sau ca urmare a unei vînzari silite, în aceste cazuri fiind aplicabila, pe perioada

depozitului sau sechestrului, legea locului unde a fost reasezat temporar;

c) bunul face parte dintre cele personale ale unui pasager, fiind în acest caz supus legii

sale nationale.

ART. 54

Conditiile si efectele care decurg din rezerva dreptului de proprietate referitor la un bun

destinat exportului sînt cîrmuite, daca partile nu au convenit altfel, de legea statului

exportator.

4.Dreptul de proprietate intelectuala

Legea aplicabilă drepturilor de proprietate intelectuală

Nasterea, continutul si stingerea drepturilor de autor asupra unei opere de creatie intelectuală sunt supuse legii statului unde acesta a fost pentru întâia oară adus la cunostinta publicului prin publicare, reprezentare, expunere, difuzare sau în alt mod adecvat (art. 60). De asemenea, operele de creatie intelectuală nedivulgate sunt supuse legii nationale a autorului.

Nasterea, continutul si stingerea drepturilor de proprietate industrială sunt supuse legii statului unde s-a efectuat depozitul ori înregistrarea sau unde s-a depus cererea de depozit sau de înregistrare (art. 62).

În temeiul dispozitiilor art. 63, drepturile de autor si de proprietate industrială ale persoanelor fizice si persoanelor juridice străine sunt ocrotite pe teritoriul României, conform legii române si conventiilor internationale la care România este parte.

5.Despre elementul de extraneitate

Raporturile de drept international privat se caracterizează prin prezenta elementului de extraneitate. Spre deosebire de celelalte raporturi din dreptul intern, relatiile cu element de extraneitate se găsesc în legătură cu alte state. Elementul de extraneitate reprezintă o împrejurare de fapt datorită căreia un raport juridic are legătură cu mai multe sisteme de drept. În conformitate cu teoria generală a dreptului, elementul de extraneitate nu este un element distinct al raportului juridic, alături de subiecte, continut si obiect.

Dar elementul de extraneitate poate fi cuprins, uneori, în însăsi structura raportului juridic. De exemplu, părtile raportului juridic sunt persoane străine sau obiectul juridic este situat în străinătate.

În acceptiunea dreptului comertului international, elementul de extraneitate nu este întotdeauna un element international. Caracterul international al unui raport juridic este dat de existenta unor elemente de extraneitate. Dar dreptul comertului international nu ia în considerare orice elemente, ci numai pe acelea care au o natură sau o semnificatie deosebită. Ele se referă la sediul sau resedinta părtilor în state diferite, precum si la miscarea obiectelor vândute, în functie de specificul operatiunii comerciale.

Considerarea elementului de extraneitate este determinată de către fiecare sistem de drept. Într-un raport juridic, pot constitui un element de extraneitate următoarele împrejurări:

cetătenia sau nationalitatea unei tări străine;

domiciliul sau resedinta părtilor în străinătate;