Drept internațional privat

1.NOŢIUNEA DE DREPT INTERNAŢIONAL PRIVAT. ELEMENTUL DE EXTRANEITATE

- Extraneitate = elementul străin

definiţia DIPr = este acel raport de drept internaţional care conţine un element străin (de extraneitate), fiind definit ca acel raport ce se stabileşte între persoane juridice sau fizice aparţinătoare unor sisteme de drept diferite, este vorba de raporturi de drept privat înţeles în sens larg, ca fiind raporturi de drept civil propriu zis, de dreptul familiei şi de drept comercial, care conţin elementul de extraneitate.

- elementul de extraneitate este împrejurarea de fapt potrivit căreia un raport juridic are legătură cu cel puţin 2 sisteme de drept sau apare împrejurarea de fapt care ridică problema aplicării legii străine.

2.METODA DE REGLEMENTARE A RAPORTURILOR JURIDICE CU ELEMENTUL DE EXTRANEITATE

- raporturile juridice de DIPr se regăsesc în diverse sisteme de drept, folosind fiecare metode proprii de reglementare.

a)- metoda folosirii normei conflictuale - presupune alegerea dintre mai multe legi, a normei care are cea mai mare legătură cu raportul juridic respectiv, fiecare stat are propriul său sistem de norme conflictuale

b)- metoda folosirii normelor materiale - reglementează nemijlocit raportul juridic care sunt aplicabile, ele se aplică direct raporturilor juridice, fără a mai fi nevoie de norma conflictuală

c)- metoda folosirii legii de aplicaţie imediată - acestea aparţin sistemului de drept intern al statului forului (statul popriu)

- în domeniu, legile cu aplicare imediată nu se mai aplică legea străină, ci se pune problema determinării lor în spaţiu

d)- metoda „proper low” (propriul sistem de drept) - oferă mari puteri judecătorilor şi determină legii aplicabile să se facă în raport de conţinutul legilor în conflict

- judecătorul este chemat să arate părţilor ce lege urmează a fi aplicată.

3.NORMA CONFLICTUALĂ

- norma conflictuală sunt acele norme juridice specifice DIPr, cu o structură proprie pentru reglementarea conflictelor de legi.

- aceasta nu soluţionează conflictul, ci determină dreptul naţional aplicabil

- norma conflictuală este aplicată prealabil şi indică, influenţează norme de bază aplicabile în speţă.

4.NORMA DE APLICAŢIE NECESARĂ

- este aceea lege care aparţine sistemului intern al statului forului, care datorită înălţării gradului de imperativitate se aplică imediat asupra unui raport juridic internaţional, care are legătură completă cu ţara forului.

- este exclus în acest fel conflictul de lege (legea de securitate la compunerea statul unde a avut loc actul ilicit) la măsuri de siguranţă şi la alte acte de protejare de aplicare a legii forului.

5.APLICAREA LEGII STRĂINE

(legea forului = legea statului lui)

- De regulă fiecare stat aplică legea proprie, a forului, sunt însă situaţii unde există deosebiri între sistemele de drept şi apare ca o necesitate aplicarea într-o măsură mai mare sau mai mică a legii străine.

- Condiţia reciprocităţii nu este neaparat necesară.

- Aplicarea legii străine nu se face necondiţionat, ci în virtutea dispoziţiilor normei conflictuale a ţării forului (instanţa RO în speţă)

- Legea străină se aplică în condiţiile şi limitele în care legea RO permite să se aplice.

- Aplicarea legii străine nu este limitată şi condiţionată de principiul teritorialităţii, nu depinde dacă statul străin aplică în acelaş mod legea.

6.LUAREA ÎN CONSIDERARE A LEGII STRĂINE

- sunt situaţii în care legea străină se ia în considerare ca o condiţie pentru aplicarea legii proprii, în următoarele situaţii:

a)- condiţia dublei încriminări- fapta trebuie considerată infracţiune atât de legea forului, cât şi de legea străină, deci pentru a aplica legea proprie fapta trebuie încriminată şi de legea străină.

b)- pentru definirea unui raport juridic se ţine seama de legea străină, de exemplu:

-încheierea unei căsătorii în străinătate şi să fie opzabilă ţării forului, trebuie să fie încheiată de organe de stat competente străine, altfel nu este valabilă.

- pentru ca instanţa RO să constate valabilitatea căsătoriei va lua în considerare legea străină, dacă a fost sau nu competentă pentru încheierea valabilă a căsătoriei.

c)- dacă se cere executarea unei Hotărâri judecătoreşti străine în RO, aceasta se face potrivit legii RO, care prevedere că şi în ţara respectivă să se admită executarea Hotărâri judecătoreşti străine (pe baza principiului reciprocităţii).

7.CONFLICTUL DE LEGI ÎN CAZUL STATULUI NERECUNOSCUT

- În practica judecătorească se admite că legile unui stat nerecunoscut pot da naştere la conflicte de legi.

- De regulă dacă nu se aplică legile statului nerecunoscut ar trebui să se aplice legile care au existat anterior în acel stat.

- Fiind vorba de drept privat injust ca drepturile private ale persoanelor să fie înlăturate pe considerentul că ar aparţine la un astfel de stat.

8.CONFLICTUL LEGILOR INTERREGIONALE, INTERPROVINCIALE

- Apare în cazul în care legea străină la care norma conflictuală RO face trimitere, aparţine unui stat în care coexistă mai multe sisteme legislative.

- Conflictele cu asemenea legi au particularităţi:

- nu pun probleme de suveranitate, apar în cadrul aceluiaş stat suveran

- elementul de extraneitate în cadrul acestui conflict este numai aparent, deoarece hotărârile judecătoreşti într-un stat federal se execută şi în alt stat membru al confederaţiei

- frecvenţa conflictelor de legi este foarte redusă şi se tinde spre o uniformizare a legislaţiei

- de regulă punctul de legătură pentru soluţionarea conflictelor de legi, îndeosebi pentru persoane, este domiciliul, deoarece cetăţenia este comună tuturor, excepţia de ordine publică este inaplicabilă, iar retrimiterea nu este posibilă în statele federative.

9.CONFLICTUL DE LEGI ÎN CAZUL SUCCESIUNII DE STATE

(succesiuni de state = când pe un teritoriu a existat un stat a fost divizat, unit, exemplul Germania)