Drept internațional public

Dreptul internaţional public reprezintă ansamblul normelor care reglementează raporturile dintre state şi alte subiecte de drept internaţional care exprimă acordul lor de voinţă, susceptibile a fi duse la îndeplinire, în caz de necesitate, pe cale de constrângere, exercitată individual sau colectiv.Izvoare ale dr int. Tratatul internaţional; Cutuma internaţională; Principiile generale de drept; Jurisprudenţa instanţelor internaţionale; Doctrina juridică internaţională. Principii fundamentale ale dr int: Princ nerecurgerii la forţă şi la ameninţarea cu forţa; Princ soluţionării paşnice a diferendelor internaţionale; Princ neamestecului în treburile interne ale statelor; Princ cooperării internaţionale; Princ dreptului popoarelor la autodeterminare; Princ egalităţii suverane a statelor; Princ îndeplinirii cu bună-credinţă a obligaţiilor internaţionale; Princ inviolabilităţii frontierelor; Princ integrităţii teritoriale; Princ respectării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Subiectele dreptului internaţional public sunt entităţi care participă la raporturi juridice reglementate nemijlocit de dreptul internaţional public.Clasificarea: Statul, Organizaţ internaţionale guvernamentale, Popoarelor care luptă pentru independenţa lor, Vaticanul, Statutul individului în dreptul internaţional public.Cetăţenia este legătura juridică a unei persoane fizice de statul căruia îi aparţine, faţă de care se bucură de anumite drepturi şi are anumite obligaţii şi participă la exercitarea suveranităţii. Modalitati de dobandire a cetateniei: prin nastere(prin legatura de sange, conform caruia copilul dobandeste cetatenia parintilor indiferent de locul nasterii; prin locul nasterii, conform caruia copilul dobandeste cetatenia statului pe teritoriul caruia se naste, indiferent de cetatenia parintilor) sau prin naturalizare(la cererea persoanei si in baza unui act al autoritatilor statului care o acorda conform legii. Naturalizarea reprezinta, adesea, efectul casatoriei sau al sederii prelungite (al rezidentei) pe teritoriul unui stat). Cetatenia romana se dobandeste prin nastere, prin adoptie, prin repatriere sau poate fi acordata la cerere. Solicitantul trebuie sa indeplin anumite conditii pentru ca cererea sa sa fie solutionata favorabil: sa fi locuit o perioada de timp pe teritoriul statului, sa cunoasca limba nationala, sa dispuna de un loc de munca si de mijloace de existenta, sa nu fi suferit condamnari penale, sau sa fi desfasurat vreo activitate impotriva intereselor statului roman etc.Modalitati de pierdere a cetateniei:prin renuntare(este un drept al cetateanului si intervine, de obicei, atunci cand o persoana se stabileste intr-o tara care nu acorda dubla cetatenie. Acest act nu are efect asupra cetateniei celorlalti membri ai familiei, acestia avand dreptul sa o pastreze in continuare) si prin retragere(reprezinta o sanctiune aplicata persoanei care a comis fapte grave impotriva statului a carui cetatenie o poarta sau care a obtinut cetatenia in mod fraudulos. Acest mod de pierdere a cetateniei poate sa intervina doar fata de persoanele care au dobandit cetatenia prin naturalizare, nu si prin nastere). Expulzarea: Reprez un act administrativ individual, cu caracter de sanctiune, motivat prin ratiuni de ocrotire a ordinii publice, a regimului politic, a sistemului economic si a securitatii nationale. Extradarea:Este un act de asistenta juridica intre state, care se dispune in cazul comiterii de catre cetatenii altui stat, a unor infractiuni grave, de drept comun sau de drept international (crime impotriva pacii si umanitatii). Masura extradarii se dispune baza unor conventii internationale, pe baza de reciprocitate, sau in temeiul legii interne. Dreptul de azil defineşte dreptul unui stat suveran de a aproba intrarea şi stabilirea pe teritoriul său a unor străini supuşi persecuţiilor sau urmăriţi în ţara lor pentru activităţi politice ori pentru concepţiile lor care nu sunt în concordanţă cu regimul politic şi juridic intern al statului de origine. Teritoriul de stat reprezinta partea globului pamântesc asupra careia un stat îsi exercita suveranitatea exclusiva fiind alcatuita din :Sol,Subsol ,Ape Coloana aeriana de deasupra solului si apelor.Elementele: Spatiul terestru(cuprinde partea uscata, formata din sol si subsol, independent de asezarea lor geografica); Spatiul acvatic (lacustru, fluvial, maritim); Spatiul aerian;Sectoarele polare; Cablurile submarine care leaga doua parti ale teritoriului aceluiasi stat.