Înșelăciunea Privind Asigurările

I. ASPECTE INTRODUCTIVE

1. APARIȚIA ȘI EVOLUȚIA ASIGURĂRILOR ÎN LUME

Apariţia primelor forme de asigurări a avut loc în stransă legatură cu dezvoltarea puterilor maritime. Babilonienii au fost primii care au legiferat şi reglementat statutul asigurărilor în celebrul Cod al lui Hammurabi din 1750 i.e.n.

Astfel, negustorii care călătoreau pe apă aveau posibilitatea să primească un împrumut pentru a-şi finanţa transporturile. Pentru a-şi asigura transportul, ei puteau plăti o sumă adiţională creditorilor, care îi asigura că, în situaţia în care transportul de marfă ar fi fost furat, negustorii nu mai erau nevoiţi să ramburseze împrumutul creditorului. Se poate afirma deci că prima asigurare legiferată a fost cea împotriva furtului.

Tot în strânsă legatură cu comerţul maritim au fost dezvoltate asigurările în Rhodos negustorii a căror marfă făcea parte dintr-un transport comun plăteau o sumă de bani, care era colectată într-un fond comun, iar aceasta era folosită în cazul în care marfa unuia dintre ei era deteriorată pe durata voiajului.

Însă asigurările din Antichitate nu s-au oprit doar la cele împotriva furturilor navale, ci s-au extins în zona asigurărilor de viaţă şi medicale, într-o formă foarte apropiată faţă de cum înţelegem în ziua de azi acest tip de asigurări. Primele forme de asigurări medicale şi de viaţă au apărut tot în bazinul mediteranean, în jurul anului 600 î. Hr. Membrii unor comunităţi din Grecia Antică şi din Roma au iniţiat fonduri comune, car erau folosite în momentul în care unul dintre membri deceda, cu scopul de a-i susţine familia.

Poliţele individuale de asigurări, în forma actuală, au apărut pentru prima dată în secolul al XIV-lea în Genoa, sub forma unor contracte de asigurare, care cuprindeau riscuri variate în cazul transporturilor maritime. Renaşterea a reprezentat un moment de dezvoltare a asigurărilor, atât din punct de vedere al complexităţii lor, cât şi din punct de vedere al diversificării sistemelor de asigurări şi a tipurilor de poliţe. Cele mai importante erau cele maritime, încurajate de intensificarea comenţului maritim şi asigurările de viaţă, care erau populare în rândul persoanelor de rang înalt.

Asigurările de locuinţe, sau cel putin nevoia acestora, s-a făcut resimţită odată cu marele incendiu al Londrei din 1666 care a distrus peste 13.000 de locuinţe. După acest eveniment nefericit, economistul englez Nicholas Barbon, a deschis primul birou de asigurări împotriva incediilor, find astăzi recunoscut la nivel global drept fondatorul asigurărilor împotriva incendiilor.

Practica asigurărilor a fost legiferată şi promovată de însuşi Benjamin Franklin, renumitul diplomat american, ale cărui decizii, invenţii şi descoperiri ştiinţifice au influenţat istoria omenirii. Franklin a înfiinţat un birou de asigurări în Philadelphia, susţinând în primul rând asigurările împotriva incendiilor.

2. APARIȚIA ȘI EVOLUȚIA ASIGURĂRILOR ÎN ROMÂNIA

In România, încă din anul 1744, este fondată prima societate de asigurări la Brașov – Casa de incendiu. Odată cu Tratatul de la Adrianopol din 1829, comercianţii români obţin dreptul de a desfăşura activităţi de comerţ pe Dunăre. Acest lucru a reprezentat o oportunitate considerabilă pentru societăţile private de asigurări care s-au dezvoltat pe segmentul poliţelor de asigurare de transport.

Iar în 1897, la Brăila a fost întemeiată societatea “GENERALA” de lumea comercială din Brăila şi Galaţi, cu colaborarea Băncii Marmorosch, Blank & Co. şi ,Assicurazioni Generali” din Trieste, astăzi una dintre cele mai mari societăţi de asigurări şi reasigurări din lume. Dată fiind dezvoltarea comercială a celor două oraşe şi activitatea de transport maritim, societatea s-a specializat în asigurarea transporturilor maritime, în special a celor de cereale. Colaborarea cu societăţile străine de asigurări era necesară şi pentru că acoperirea prin asigurarea pentru mărfuri şi nave avea un caracter internaţional datorită traseului parcurs de la punctul de încărcare la cel de descărcare. Astfel, era necesară recunoaşterea poliţelor de asigurare şi, în acest fel acceptarea de către alte societăţi a unei părţi din riscurile sale în reasigurare.