Subiecte Drept Comunitar

Care sunt principali actori institutionali ai politicii regionale europene?

Comisia Europeană este direct responsabilă pentru pregătirea şi asigurarea implementării politicii de dezvoltare regională a UE. Rolul său este de a iniţia si definitiva noi acte legislative în domeniu şi de a se asigura că măsurile astfel adoptate vor fi implementate de Statele Membre.

Direcţia Generală (DG) pentru Politică Regională este principalul departament responsabil pentru măsurile de asistenţă în vederea dezvoltării economice şi sociale a regiunilor la nivel European, în baza articolelor 158 şi 160 ale Tratatului UE

Parlamentul European este implicat în dezvoltarea politicii regionale comunitare la nivelul luării deciziei, prin Comitetul pentru Politică regională, Transport şi Turism. De asemenea, acest comitet exercită şi activitate de control asupra instrumentelor instituite pentru realizarea obiectivului coeziunii economice şi sociale, şi implicit asupra politicilor economice naţionale, a politicilor şi acţiunilor comunitare în vederea realizării Pieţei Interne, precum şi asupra

Fondurilor structurale, Fondului de coeziune şi Băncii Europene de Investiţii. Consiliul Uniunii Europene este echivalentul unui consiliu de miniştri la nivel european şi se reuneşte de câteva ori pe an , în scopul coordonării politicilor economice ale SM. Comitetul Regiunilor (CR) este un organ cu putere consultativă pe probleme de coeziune economică şi socială, reţele de infrastructură trans-europeană, sănătate, educaţie, cultură, ocuparea forţei de muncă, probleme sociale, probleme de mediu, formare profesională şi transport, fiind şi cea mai nouă instituţie europeană (creat în 1991, prin Tratatul de la Maastricht funcţional odată cu intrarea în vigoare a Tratatului, în 1993). CR este compus din reprezentanţi ai

autorităţilor regionale şi locale, ce reflectă echilibrul politic, geografic şi regional/local din fiecare S.M.

Banca Europeană de Investiţii (BEI) este instituţia de finanţare a politicilor UE şi are dublu rol la acest nivel, fiind percepută atât ca actor instituţional al politicii de dezvoltare regională, cât şi ca instrument de finanţare (şi, implicit, implementare a acesteia). Banca acordă împrumuturi şi garanţii, cu dobândă redusă, tuturor statelor membre pentru finanţarea de proiecte din toate sectoarele economiei, susţinând prin acţiunile sale politica de dezvoltare regională la nivel comunitar, obiectivele FS şi a celorlalte instrumente financiare ale UE.

2.Prezentati pionul principal al politici europene regionale.

Pilonul principal al acestei politici îl constituie Fondurile

structurale, alături de care stau două fonduri speciale: Fondul de Coeziune Socială şi Fondul European de Solidaritate (FES şi Fondul de Coeziune fiind numite şi instrumente structurale

3.Care sunt principalele fonduri structurale?

Pentru perioada 2007-2013 exista trei instrumente financiare cunoscute ca Fonduri Structurale respectiv:

• Fondul European de Dezvoltare Regional (FEDR), destinat sa redreseze principalele dezechilibre regionale din Comunitate, contribuind la reducerea diferentei intre nivelurile de dezvoltare a diferitelor regiuni si la recuperarea decalajului de catre regiunile cele mai putin favorizate, inclusiv zonele rurale si urbane, zonele industriale in declin, precum si regiunile afectate de un handicap geografic sau natural, precum regiunile insulare si zonele muntoase, zonele cu densitate mica a populatiei si regiunile de frontiera

• Fondul Social European (FSE) tine seama de prioritatile si obiectivele pertinente ale Comunitatii din domeniul educatiei si formarii profesionale, al cresterii participarii persoanelor inactive din punct de vedere economic la piata muncii, al combaterii excluderii sociale - in special aceea a categoriilor defavorizate, precum persoanele handicapate, al promovarii egalitatii intre barbati si femei si al nediscriminarii

• Fondul de Coeziune (FC), al intensificarii coeziunii economice si sociale in cadrul Comunitatii in perspectiva promovarii unei dezvoltari durabile, este fondul prin care se intervine pentru actiuni din domeniul retelelor transeuropene de transport, al celor legate de dezvoltarea durabila care prezinta avantaje clare pentru mediu, precum eficacitatea energetica si energiile regenerabile, in domeniul transportului care nu are legatura cu retelele transeuropene, transportul feroviar, transportul pe caile navigabile interne, transportul maritim, sistemele de transport intermodal si interoperabilitatea lor, gestiunea traficului rutier, maritim si aerian, transporturile urbane specifice si transporturile publice