Subiecte Rezolvate Drept Administrativ

1.Conceptul de adm publ

Noţiunea de administraţie trebuie privită din două puncte de vedere, unul material ce include o activitate, faptul de a administra, de a executa ceva (legea) şi un al doilea punct de vedere, cel organic, noţiune care desemnează organele ce execută activitatea, organele administraţiei publice , autorităţile publice, instituţiile publice.

Putem defini administraţia publică ca o activitate complexă de organizare şi executare concretă a legilor realizată de autorităţile publice, în regim de putere publică, în mod continuu care nu intră în competenţa Parlamentului sau a autorităţilor judecătoreşti.

administraţia publică este o activitate subordonată legii, că are misiunea, rolul de a organiza şi executa legile adoptate de parlament sau actele emise în executarea acestora. De asemenea, se poate desprinde ideea că administraţia publică este realizată nu numai de autorităţi care în mod tradiţional fac parte din "sistemul organelor administraţiei publice", ci şi de structuri care aparţin Parlamentului sau autorităţilor judecătoreşti, atunci când acţionează nu pentru legiferare sau soluţionare a unor litigii, ci, pentru administrarea activităţii organului din care fac parte. Scopul administraţiei este servirea interesului general, public, interes ce se recunoaşte prin conţinutul legilor adoptate de Parlament şi executate de "administraţia publică". Interesul public reprezintă acele cerinţe esenţiale, comune colectivităţilor umane pe care Statul le recunoaşte, le reglementează prin lege şi le dă în executare unor organe anume create. Administraţia publică, parte componentă a Statului, acţionează în mod dezinteresat din punct de vedere financiar pentru realizarea interesului public general al cărui scop este ea însăşi.

Pornind de la specificul activ fiecărei autorităţi administrative aşa cum reiese din competenţele atribuite, constatăm existenţa a trei tipuri de activităţi administrative, a trei administraţii; a) o administraţie activă organizată într-o structură ierarhică, cu raporturi de subordonare între organe, cu competenţă de a emite acte administrative cu caracter normativ sau individual, efectuarea de operaţiuni administrative şi tehnico - materiale; b) o administraţie consultativă care se realizează prin avize, acorduri, autorizaţii, etc., beneficiind de autonomie funcţională, cu un grad de specializare pronunţată; c) o administraţie jurisdicţională formată din organe ce au în competenţa lor rezolvarea litigiilor dintre administraţie şi particulari, emiţând hotărâri asemănătoare, în unele cazuri, celor pronunţate de autorităţile puterii judecătoreşti, care se bucură de autoritate de lucru judecat.