Subiecte Rezolvate la TGD

1. ACCEPTIUNILE NOTIUNII DE DREPT

Cuvantul drept este folosit in mai multe acceptiuni. El deriva de la latinescul “directus” luat in sens metaforic (dirigo dirigere), ce inseamna drept.

Cuvantul drept semnifica stiinta dreptului – ansamblul de idei, notiuni, concepte si principii, care explica dreptul si prin intermediul carora dreptul poate fi gandit.

Dreptul nu este numai stiinta, el este si tehnica si arta.

Dreptul ca ansamblu de norme care organizeza viata in comun, este o tehnica a convietuirii umane, destinata sa disciplineze comertul uman si sa apere societatea de excese.

Dreptul imbina necesitatea si libertatea.

Necesitatea, ca un domeniu specific dreptului, rezulta din scopurile generale ale vietii sociale, scopuri prefigurate in ansamblul normelor legale. Acest ansamblu alcatuieste dreptul obiectiv.

Dreptul este principiul de directie, de coeziune sociala, el da societatii caracterul de definit, de coerenta.

Cuvantul drept mai semnifica si facultatea unui subiect de a-si valorifica sau de a-si apara impotriva tertilor un anumit interes, legalmente protejat. Acesta este dreptul subiectiv si el implica categoria de libertate.

In vorbirea curenta, oamenii au in vedere in special sensul de drept ca un drept subiectiv (dreptul la vot, dreptul la concediu etc).

Totalitatea normelor juridice in vigoare (active) dintr-un stat poarta denumirea de drept pozitiv, un drept aplicabil imediat si continiuu, obligatoriu si susceptibil a fi adus la indeplinire printr-o forta exterioara, ca o indreptatire legitima a unor instante sociale special abilitate.

Dreptul este insa si o arta, adica un ansamblu de mijloace pe care le intrebuinteaza organele care creeaza dreptul sau care aplica dreptul.

Legiuitorul trebuie sa stie sa selecteze din ansamblul trebuintelor sociale pe cele care raspund unor nevoi reale.

Judecatorul trebuie sa posede arta de a aplica legea in conformitate cu litera si spiritul sau, la fel si procurorul, avocatul sau organul administrativ. In afara termenului de drept se intrebuinteaza si termenul de juridic.

Juridicul este un fenomen complex care functioneaza obiectiv pe un fundal social, constituind unul din modurile de reflectare pe plan social al existentei umane. Are un caracter unitar, desi are o compunere complexa.

Juridicul defineste o parte componenta a realitaii sociale, alaturi de politic, etic, economic.

Toate fenomenele juridice pot fi privite ca fenomene sociale, insa nu toate fenomenele sociale sunt si juridice.

2. DIMENSIUNEA SOCIALA A DREPTULUI

Dreptul este un produs complex al societatii; normele sale intervin in procesul productiv, stabilind reguli generale pentru actul zilnic, repetat al producerii, al repartitiei si al schimbului de produse si activitati.

Abordarea dimensiunilor sociale ale dreptului implica analiza locului dreptului si a realitatii juridice in societate, sistemul legaturilor sale cu celelalte evenimente (realitati) ale societatii.

Realitatea juridica (juridicul) este o dimensiune inalienbila a realitatii sociale in conditii istorice determinate.

Realitatea juridica sau juridicul este uneori denumita si sistem juridic sau suprastructura juridica. Are un continut bogat in care este cuprins: dreptul ca fenomen normativ (dreptul pozitiv).

Astfel componentele juridicului sunt: constiinta juridica, dreptul si relatiile juridice.

Constiinta juridica: joaca rolul unui receptor a al unui tampon.

Constiinta juridica se structureaza pe doua paliere: o componenta rationala (ideologia juridica) si o componenta psihica (psihologia juridica).

Partea institutionala – dreptul, ca sistem de reglemantarii si institutii. Aceasta parte alcatuieste miezul juridicului, continutul sau, cadrul sau substantial.

Dreptul: ca fenomen normativ, da expresie cerintelor structurilor sociale – conducatoare sau conduse. Norma juridica nu este decat o sinteza intre ceea ce este si ceea ce trebuie sa fie.

Relatiile juridice: elemente relationale, sociologice. Sunt cuprinse aici raporturi juridice si situatiile juridice, cele care probeaza eficienta dreptului.

Oamenii individualh sau colectiv participa in calitate de subiecte de drept, valorificandu-se si aparandu-si pe cale legala interese si drepturi.

Rezulta ca dreptul ca sistem de norme si institutii, are o sfera mai restransa decat juridicul, ca parte componenta a realitatii sociale. Insa el apartine acestei realitati, are determinatii calitative ce tin de esenta socialului.

3. FACTORII DE CONFIGURARE A DREPTULUI

Plecand de la examinarea rolului acestor factori, acestia sunt grupati in trei mari categorii: cadrul natural, cadrul social-politic si factorul uman.

Cadrul natural: factor de configurare a dreptului. In toate componentele sale, mediul geografic, factori biologici, fiziologici, demografici acest factor influenteaza dreptul.

Mediul geografic reprezinta un ansamblu de factori, care influenteaza viata sociala, dezvoltarea economica, posibilitatile dezvoltarii politice.

Dreptul nu poate sa fie influentat de actiunea mediului fizic in care oamenii isi urmaresc si isi valorifica anumite interese si drepturi.

Factorul demografic exercita, influenta asupra reglementarilor juridice.In desfasurarea circuitului juridic legiuitorul este nevoit sa ia in consideratie calitatile specifice bunurilor materiale, carora le acorda tratament juridic.