Managementul Apelor

Caracteristici fizice

1.Turbiditate este datorată suspensiilor minerale sau organice. Este proprietatea pe bază căreia se apreciază gradul de limpezire (claritate) a unei coloane de lichid lăsate în decantare. se măsoară în grade de turbiditate. Turbiditatea este înlocuită cu transparenţa (limpezimea, claritatea) caracteristici evaluate prin înălţimea exprimată în cm a porţiunii rămase limpede din coloana de lichid pusă la decantare.

2.Culoarea este datorată substanţelor dizolvate sau în stare coloidală. Coloraţia unei ape este considerată reală când se datorează numai substanţelor în soluţie şi aparentă când substanţele în suspensie îşi adaugă propria coloraţie. Culoarea apei poate da indicaţii asupra modificării calităţii.Apele de culoare arămie sau brună provin de la distilăriile de cărbune amestecate cu ape industriale care conţin fier, apele de culoare brun închis sunt de la fabricile de celuloză, apele bogate în fier sunt cele provenite de la tăbăcării şi au culoarea verde închis sau neagră

3.Temperatura variază în limite mai restrânse decât temperatura aerului, este un element care condiţionează nu numai prezenţa şi dezvoltarea anumitor populaţii, ci şi dinamica poluării. Astfel, la temperaturi ridicate, procesul de oxidare a impurităţilor organice se va produce mai rapid. . La temperaturi scăzute va exista pericolul de îngheţ, care schimbă radical condiţiile de contact cu mediul în special al apelor interioare. Temperatura, ca măsură a nivelului energiei interne sau entalpiei unui corp, influenţează majoritatea proceselor fizice, chimice şi biologice desfăşurate în hidrosisteme.

4.Suspensiile crează noi posibilităţi de vehiculare a agenţilor poluanţi, prin adsorţia acestora pe suprafaţa particulelor de suspensie şi în acelaşi timp pot influenţa în mod negativ condiţiile de existenţă ale comunităţile acvatice. Concentraţia de materii în suspensie oferă informaţii despre cantitatea de materiale aflate în suspensie înapa uzata si se măsoară în [mg/l]. O primă clasificare arată că există:suspensii sedimentabile cu dimensiuni de peste 100 μm;suspensii coloidale, cu dimensiuni sub 100 μm.

O alta clasificare cuprinde:suspensii grele (grosiere), cu densitatea mai mare de 1g/cm3;suspensii plutitoare (produse petroliere, uleiuri, grăsimi, spume) cu densitatea mai mică de 1g/cm3. Coloizii din poluanţii lichizi reprezintă minerale, substanţe organice, alge şi materii suspendate în apă ca particule foarte mici.Există trei clase de particule coloidale: Coloizii liofili (hidrofili) constau în general din macromolecule, cum ar fi proteine şi polimeri sintetici şi sunt caracterizaţi de interacţiuni puternice ca apa. Coloizi liofobi (hidrofobi) interacţionează mai puţin cu apa şi sunt stabili datorită sarcinilor electrice pozitive sau negative. Exemple de coloizi hidrofilici sunt particulele de lut, deşeurile petroliere şi particulele de aur foarte mici. Coloizii de asociere constau din agregate speciale de ioni şi molecule numite micele.

5.Conductibilitate electrică, în practică măsoară rezistivitatea si este dependentă de natura şi concentraţia ionilor. Este proprietatea prin care se măsoară capacitatea obiectului de a transmite curentul electric.

6.Capacitatea de solubilizare a gazelor-Impactul apelor la deversarea lor asupra bazinului emisar este evaluat prin influenţa acestora asupra conţinutului în gaze în apa emisarului. Interesează în mod special oxigenul şi dioxidul de carbon, primul important pentru vieţuitoare, iar cel de-al doilea, pentru algele fotosintetice.

Caracteristici chimice-Compoziţia chimică generală este proprietatea care evidenţiază ponderea exprimată în procente[%] sau în concentraţii masice [mg/l] şi volumice [cm3/l] a componentelor existente în masa poluantului. Fierul poate să apară sub formă de compuşi, mai frecvent in apa subterană; Manganulpoate fi ca element însoţitor al fierului în apa subterană;Calciu poate să apară sub formă de compuşi cum ar fi bicarbonaţi sau cloruri, determinând duritatea apei;Magneziu poate să apară sub formă de compuşi determinând duritatea apei; Cupru, plumb, zinc, în general apar în compuşi otrăvitori sub formă de de oxizi;Apele industriale uzate mai cuprind şi o serie de compuşi chimici care trebuie îndepărtaţi şi împiedicaţi să fie deversaţi deoarece sunt compuşi letali care distrug viaţa. Speciile metalice joacă un rol important în chimia mediului înconjurător, a apelor naturale şi a deşeurilor apoase. Un ion de metal în apă se poate combina cu un donor de electroni (baza Lewis) pentru a forma un complex sau compus de coordinaţie (ion complex). ionul cadmiu în apă se combină cu un liant, ionul cianură, pentru a forma un ion complex. In acest exemplu, ionul de cianură este un ligant unidentat, adică el are o singură parte care se potriveşte cu ionul metal de cadmiu. De o importanţă mult mai mare decât complecşii liganţi unidentaţi în ape naturale, sunt complecşii cu agenţi de chelare. Metalele chelate cu grupările chelate formează substanţe humice Substanţele humice sunt cea mai importantă clasă de agenţi complecşi apăruţi natural. Acestea sunt materiale rezistente degradării, care s-au format în timpul descompunerii vegetale. Ele au apărut ca depozite în sol (sedimente, cărbuni, lignit, turbă) sau alte locaţii în care mari cantităţi de vegetaţie s-au descompus. Tipurile de substanţe humice sunt clasificate pe baza solubilităţii: huminul este insolubil, acidul humic este solubil doar în baze şi acidul fluvic care este solubil şi în acizi şi în baze. Datorită proprietăţilor complexe acid-bază ale lor, substanţele humice au un efect puternic asupra proprietăţilor apei. In general, acidul fluvic se dizolvă în apă şi se manifestă ca speciile solubile. Huminul şi acizii huminici rămân insolubili şi afectează calitatea apei prin schimbul de specii cu apa. . Fierul şi aluminiu sunt puternic legate de substanţele humice, în timp ce magneziul are o legătură slabă. Complecşii de tip acid fluvic ai metalelor în apele naturale au mai multe efecte. Printre acestea se numără acela că ei păstrează în soluţii ioni biologici tranzitivi de metal şi sunt implicaţi în transportul şi solubilizarea fierului. Complecşii de tip acid fluvic sunt asociaţi cu culoarea apei. Alte specii metalice importante pentru mediu sunt complecşii organometalici, ce se deosebesc de complecşi şi de chelaţi prin faptul că porţiunea organică este îmbinată cu metalul printr-o legătută metal-carbon, iar ligantul organic este deseori incapabil să existe ca o specie stabilă separată(Ion mercur (II);ion mercur monometril ;mercur dimetril). Compuşii organometalici se pot infiltra în mediu drept chimicale industriale poluante. Unele, incluzând mercurul organometalic, seleniul şi compuşii de arseniu, sunt sintetizaţi biologic de către bacterii. Alţi compuşii chimici care prezintă interes din punct de vedere ecologic sunt: Compuşi ai azotului: azot molecular, amoniac, azotiţi şi azotaţi; In apele uzate azotul se găseşte sub formă de amoniac şi/sau azot organic, solubil sau particulat. Azotul organic solubil este în principal sub formă de uree sau aminoacizi, proteine, amine. Apele uzate brute conţin şi azot mineral, cantităţi mici de ioni nitraţi NO3‾, nitriţi NO2‾,, amoniu NH4 +, amoniac NH3, oxid de azot NO. Clorul, apare sub formă de cloruri dar poate fi şi de natureă organică;Bioxidul de carbon, apare liber, semilegat (bicarbonaţi) sau în compuşi de tipul carbonaţilor;Compuşii ai sulfului: sulful molecular, hidrogen sulfurat care apare în apă fie ca produs al descompunerii materiei organice, fie dizolvat în apele prelevate din straturile adânci (natură minerală).,