Subiecte Examen Economia Mediului

CE ESTE EFECTUL DE SERA?

Din punct de vedere spaţial, impactul activităţii umane asupra mediului său poate avea o întindere planetară, regională sau locală , fără a idetifica prin aceasta intensitatea dezechilibrelor ecologice sau caracterul lor mai mult sau mai puţin periculos.

La nivelul planetar, principalele fenomene sunt reprezentate de: efectul de seră, distrugerea stratului de ozon, poluarea mărilor interioare din vechiul continent şi a fluviilor, distrugerea pădurilor.

Efectul de seră constă în reţinerea unei cantităţi tot mai mari din energia reemisă de sol şi atmosferă, sub forma de infraroşii, de către nori şi gazele cu efect de seră. Dacă în absenţa efectului de seră temperatura medie la suprafaţa Pămantului ar fi fost de aproximativ –19oC, intensificarea acestuia va determina, pană în anul 2100, o creştere a temperaturii medii cu 1oC pană la 5oC (în funcţie de scenariile elaborate).

Faptul că 60% din efectul de seră se datorează dioxidului de carbon, relevă legătura strânsă dintre acest fenomen şi activitatea economico-socială, principalele cauze ale creşterii concentraţie atmosferice a CO2 fiind: arderea combustibililor fosili, activităţile umane, despăduririle, modificarea modului de folosinţă a terenului.

Metanul este rezultatul activităţii microbiene din procesul de mineralizare a carbonului organic în condiţii anaerobe (descompunerea deşeurilor organice), principalele surse de origine antropică fiind : orezăriile, animalele domestice, scurgerile de gaz natural, combustia biomasei şi deseurilor solide. (Metanul mai poate avea însă şi surse naturale, cum sunt zonele umede şi animalele să lbatice). Acest gaz contribuie cu 15% la efectul de seră.

Oxizii de azot din atmosferă au ca principală provenienţă activitatea microbiană din sol şi din apă, precum şi arderea combustibililor fosili şi contribuie cu 4%-6% la creşterea temperaturii planetei.

Ozonul troposferic, (datorat, între altele, emisiilor de oxizi de azot de către motoarele vehiculelor) şi substanţele clorofluorocarbonice, contribuie cu 8% şi respectiv cu 11%-20% la efectul de seră.

Această scurtă inventariere a cauzelor creşterii temperaturii medii pe planeta noastră poate permite schiţarea unor scenarii mai mult sau mai puţin optimiste privind dinamica unui fenomen a cărui implicaţii preocupă tot mai evident oamenii de ştiinţa din diferite domenii. Motivaţia unor asemenea cercetări se regăseşte însă nu numai în plan economico-social, ci şi în plan politic, ceea ce poate complica întregul sistem al relaţiilor dintre state şi regiuni, atâta vreme cât opţiunile pentru un nivel de trai ridicat presupun căi diferite de acţiune. Caracterul global al efectului de seră face ca lumea industrializată, a cărei contribuţie la acest proces este mai mare de o treime, să nu rămană indiferentă fată de strategiile de dezvoltare a celorlalte state ale lumii, această depinzând însă de consecinţele efectului de seră.

În principal, creşterea temperaturii medii pe planeta Pămant va avea urmatoarele repercursiuni:

- creşterea, pană la sfarşitul secolului al XXI-lea, cu 0,2-1 m (în funcţie de scenariu) a nivelului mărilor, ca urmare a topirii gheţarilor terestri;

- modificarea productivităţii agroecosistemelor, în sensul creşterii în emisfera de nord şi a scăderii în emisferă de sud, ceea ce va avea un important impact economico- social;

- transformări semnificative la nivelul ecosistemelor, mai ales în legătura cu distribuirea suprafeţelor impădurite.

Evaluarea corectă a implicaţiilor social-economice şi politice ale acestor transformări presupune însă un cadru amplu de analiză, care să cuprindă:

- soldul global al balanţei resurselor, dat fiind faptul că în unele zone acestea se vor reduce iar în altele vor creşte;

- raportul dintre diferitele forţe politico-militare şi importanţa lui în soluţionarea problemelor globale ale planetei;

- caracterul reversibil sau ireversibil al procesului de supraîncălzire a planetei, respectiv dacă a fost sau nu depăşită capacitatea de autoreglare a acesteia;

- importanţa acordată factorului timp şi conflictului dintre generaţii.

Dacă atitudinea fată de implicaţiile efectului de seră poate fi contradictorie – de la un pesimism maladiv până la un optimism nejustificat – aceea fată de distrugerea stratului de ozon nu poate fi decât una : de diminuare şi eliminare a procesului. Creşterea pericolului de imbolnavire de cancer, mai ales al pielii, pentru cei care se expun la soare, atât din plăcere cât şi prin natura activităţilor desfăsurate, este strâns legată de subţierea stratului de ozon şi deci de reducerea rolului acestuia în eliminarea excesului de raze ultraviolete. Pe cât de urgent, pe atât de costisitoare este combaterea acestui fenomen, principala cale reprezentând-o reducerea şi chiar eliminarea consumului de substanţe clorofluorocarbonice şi de alte gaze utilizate pentru fabricarea frigiderelor, a vaporizatoarelor etc.

POLUAREA OCEANULUI PLANETAR

“Starea de sănătate” a mărfurilor, fluviilor, lacurilor şi a padurilor – ecosisteme de importantă vitală – oferă de asemenea serioase motive de îngrijorare, semnele unor dereglări fiind evidente nu numai pentru cercetător ci şi pentru omul de rând. O activitate pusă, de o concurenţă acerbă, doar sub semnul profitului imediat, face să fie speculate limitele unui mecanism economic în care problemele protejării, a conservării mediului se regăsesc într-o foarte mică măsura.

Minimalizarea relaţiei de interdependenţă dintre activitatea economică şi mediu face ca efluenţii industriali şi ploile acide să reprezinte un atentat tot mai grav la echilibrul natural. Deversarea în atmosferă şi în apă a unor cantităţi tot mai mari de substanţe nocive, ca rezultat al unor tehnologii “agresive” şi a unui comportament îngust în plan economic, fie că este vorba de o economie de piaţă sau de o economie centralizată , are ca efect creşterea numărului de specii (ale faunei şi florei) dispărute sau ameninţate cu dispariţia, limitarea caracterului funcţional al unor ecosisteme acvatice sau terestre şi, în ultima instantă, afectarea gravă a chiar bazei primordiale a oricărei activităţi umane.

La nivelu regional, apariţia dezechilibrelor ambientale este datorată accidentelor de peplatformele industriei chimice, de la centralele nucleare, poluării apei de suprafaţa şi freatice precum şi poluării aerului.

Atât în ţară noastră cât şi în alte tări, dezvoltarea industriei chimice şi a producţiei de energie în centrale nucleare a făcut să crească frecvenţa poluării cu substanţe chimice şi radioactive, viaţa oamenilor fiind afectată în cea mai mare măsură atât direct, cât şi indirect. Caracteristic acestor situaţii este faptul că sursele de poluare sunt bine localizate dar, ca urmare a lipsei unor mecanisme specifice, eficiente, costurile poluării sunt suportate, fară nici o despăgubire, uneori pe lungi perioade de timp, de colectivităţi ce nu au nici o responsabilitate pentru accidentele produse.Poluarea regională a apei de suprafată şi freatice este cauzată atât de deşeurile industriale cât şi de activitatea din agricultură, prin nitraţii proveniţi de la utilizarea îngrăşămintelor chimice, a pesticidelor, erbicidelor etc.

DISTRUGEREA STRATULUI DE OZON

Deşi paleta instrumentelor economice pentru protecţia mediului are o largă extindere în acest domeniu, utilizarea lor este restrânsă şi puţin eficientă, atâta vreme cât nu se creeaza un suportlogistic corespunzător (de la baza tehnico- materială până la realizarea unui cadru specific de cooperare regională).

Poluarea aerului are loc mai ales cu SO2,CO,CO2 etc.emise de centrale electrice, uzine chimice, uzine de incinerare a deşeurilor organice şi anorganice, fabrici de ciment, vehicule etc. În toate aceste cazuri, fenomenul poluării este recunoscut dar limitarea sau eliminarea acestuia ar presupune suprimarea unor locuri de muncă, iar importanţa lui creşte odată cu dobândirea unui caracter nociv.

La nivel local sunt frecvente poluarea prin mirosuri urâte, poluarea prin zgomot, precum şi poluarea estetică. Pentru primele două cazuri exista posibilitatea localizării sursei de poluare şi efectuarea unei analize cost-beneficiu care să stea la baza deciziei de reducere a poluării.În cazul poluarii estetice, esteticianul trebuie să se substituie economistului, fiind posibiledoar formularea unor aprecieri în termeni nemonetari.