Contabilitate de Gestiune - Subiecte și Probleme Rezolvate pentru Examen

Tematica disciplinei CONTABILITATE DE GESTIUNE Responsabil de disciplină: Prof.univ.dr. Iacob Constanţa Disciplina se finalizează prin examen scris. Data examenului: 12.06.2011, Anul III, FB S2 12.06.2011, Anul III, FB S1 Examenul scris are două cerinţe:

a) un elaborat despre două subiecte;

b) o aplicaţie practică.

I. TEMATICĂ – SUBIECTE Examen (pag corespunde suportului de curs pus la dispoziţie la începutul semestrului)

1. Definiţia şi obiectivele contabilităţii de gestiune. Pag.7

Contabilitatea de gestiune este un sistem de informare contabilă care vizează sprijinirea managerilor şi influenţarea comportamentelor în vederea modelării relaţiilor dintre resursele alocate şi consumate şi finalităţile care urmează. Contabilitatea de gestiune este un sistem prin care se calculează şi analizează valoarea fluxurilor interne în întreprindere. Ea trebuie să fie adaptată activităţii, structurii funcţionale a întreprinderii şi cerinţelor decidenţilor faţă de evoluţiile mediului economic şi tehnologic. În contextul definiţiei date putem contura următoarele şase obiective ale contabilităţii de gestiune:

- de a calcula costurile pertinente ale diferitelor funcţii, activităţi sau procese asumate de către întreprindere în contextul structurii organizatorice pentru o mai bună stăpânire a acestora ;

- de a determina bazele de evaluare a anumitor elemente de bilanţ ale întreprinderii (stocuri, producţie imobilizată) ;

- de a explica cauzele costurilor, rezultatelor produselor, lucrărilor şi serviciilor pentru a le compara preţurile de vânzare corespondente;

- de a studia comportamentul cheltuielilor în raport cu nivelul de activitate al întreprinderii;

- de a stabili previziunea cheltuielilor şi veniturilor curente ;

- de a interpreta diferenţele dintre elementele previzionate şi cele constatate.

2. Conceptul de costuri şi rolul lor în luarea deciziilor. Pag.10

Costul este o categorie economică universal acceptată şi are la origine verbul latin “constare”, care înseamnă a stabili, a fixa ceva, verb din care s-a desprins noţiunea de “costa” pentru a exprima “cât s-a consumat sau s-a plătit” pentru un lucru sau un obiect. Ulterior, de la această noţiune s-a ajuns la noţiunea de cost, al cărui conţinut este legat de un consum de valori care l-a ocazionat şi care, pentru a putea fi reflectat, trebuie să aibă la bază expresie valorică. Având în vedere sursa de informaţii (contabilitatea financiară) rezultă că, privite sub acest aspect, costurile sunt sinonime cu cheltuielile. Consumurile de valori fiind efectuate în scopul obţinerii unui produs, unei lucrări sau prestării unui serviciu conduc la efectuarea unei calculaţii pentru a fi posibilă însumarea lor, iar rezultatul obţinut constituie un indicator sintetic cunoscut sub denumirea de “cost de producţie”. Exista trei categorii de costuri aferente activităţii de exploatare a întreprinderii: • în faza de aprovizionare, costuri de achiziţie • în faza de producţie, costuri de producţie • în faza de distribuţie, costuri de distribuţie. Dacă avem în vedere rolul costurilor în luarea deciziilor, costurile în raport de conţinutul lor pot fi delimitate astfel: • Costurile complete: - costuri complete tradiţionale (fără ajustări sau adăugări) ; costuri complete economice (cu ajustări sau adăugări pentru o mai bună analiză economică)

Costurile parţiale : costuri variabile (prin luarea în considerare numai a cheltuielilor care variază în raport cu producţia sau cu vânzarea şi excluderea cheltuielilor fixe) ; costuri directe (prin luarea în considerare a cheltuielilor variabile şi a celor fixe proprii produselor, calculate direct).

3. Probleme generale privind organizarea contabilităţii de gestiune. Pag.17

Organizarea contabilităţii de gestiune presupune un ansamblu de activităţi desfăşurate de o întreprindere în vederea realizării unui sistem informaţional eficient privind:

- calculul costului;

- analiza eficienţei activităţii desfăşurate;

- elaborarea, urmărirea şi controlul bugetelor de cheltuieli, subordonată conducerii la toate nivelurile structurilor organizatorice.

Organizarea contabilităţii de gestiune implică o serie de probleme, printre care : a) Precizarea organelor cărora li se încredinţează executarea lucrărilor contabilităţii de gestiune. Această problemă, în ţara noastră, în funcţie de complexitatea activităţii şi mărimea întreprinderii, se poate realiza după două concepţii:

- concepţia disparată,

- concepţia integrată,

Fiecare din variantele prezentate are avantaje şi dezavantaje. Cu toate acestea, cea de a doua variantă exprimă cel mai corect esenţa, rolul şi importanţa contabilităţii de gestiune în cadrul conducerii. b) Alegerea metodei celei mai corespunzătoare de organizare a evidenţei cheltuielilor, calculul costului şi elaborării bugetelor este o problemă dependentă de o serie de factori, cum ar fi:

- caracterul diferit al producţiei,

- aspectul de sezonalitate,

- specificul procesului tehnologic,

- nomenclatura de fabricaţie,

- durata ciclului de producţie,

- tendinţa de evoluţie a unor factori,

- scopul urmărit de conducerea unei întreprinderi.

Calculaţia costurilor poate fi efectuată după una din următoarele metode:

- metode bazate pe principiul costului complet (metoda costului standard, metoda pe comenzi, metoda pe faze, metoda globală)

- metode bazate pe principiul costurilor parţiale (metoda direct costing, metoda costurilor directe)

- alte metode adoptate de persoana juridică în funcţie de modul de organizare a producţiei.

Alegerea unei metode de calculaţie a costurilor şi care, în esenţă, conturează un anumit tip de cost, depinde de o serie de restricţii:

- date de natura activităţii

- date de modul de gestiune

- contractuale

- reglementare

- alte restricţii

c) Precizarea perioadelor de executare a lucrărilor contabilităţii de gestiune. În acest sens este necesar să se precizeze:

- organele care vor fi informate,

- perioadele când informaţiile sunt necesare,

- forma şi structura lor

- perioadele de calcul al costurilor,

- când şi la ce perioade se stabilesc, analizează şi raportează abaterile de la nivelurile prestabilite, scop în care se pot elabora grafice sub formă tabelară, liniară sau grafice reţea.