Copiute ASMC

A. Diagnosticarea strategică

1. Consideraţii generale

Diagnosticarea strategicã este una dintre etapele de baza ale procesului de elaborare a strategiei economice. Concluziile desprinse in urma efectuarii ei reprezinta punctul de plecare pentru fundamentarea obiectivelor si optiunilor strategice, a modalitatilor de realizare a acesteia si de alocare a resurselor necesare.

Diagnosticarea strategica se deosebeşte esenţial de analiza-diagnostic a activităţii întreprinderii. In primul rând, analiza-diagnostic are caracter istoric, referindu-se la situaţia întreprinderii in perioadele trecute, considerate de referinţă pentru evaluarea performanţelor realizate. Diagnosticarea strategică are ca obiect identificarea posibilităţilor de dezvoltare a activităţii întreprinderii pe baza perspectivelor de evoluţie a acesteia.

O deosebire importantă este cea care priveşte sfera de abordare a problematicii urmărite. Din acest punct de vedere, analiza-diagnostic se referă în principal la posibilităţile interne ale întreprinderii, scopul ei constând în identificarea punctelor forte şi slabe existente la nivelul diferitelor laturi ale activităţii acesteia. În schimb, diagnosticarea strategica vizează nu numai evaluarea potenţialului întreprinderii studiate, ci şi a mediului în care este integrată. In acest sens, ea are ca scop identificarea atât a forţelor şi slăbiciunilor care se manifestă în posibilităţile sale interne, privite din diferite puncte de vedere, cât şi a ocaziilor si ameninţărilor mediului ambiant al întreprinderii.

Modalitatea folosită pentru măsurarea performanţelor realizate de întreprindere reprezintă cea de a treia deosebire dintre analiza-diagnostic şi diagnosticarea strategică a activităţii întreprinderii. Astfel, analiza-diagnostic priveşte întreprinderea ca o entitate separată, ale cărei forţe şi slăbiciuni sunt determinate in exclusivitate de posibilităţile sale interne urmărite prin prisma evoluţiei lor în timp. Avem de-a face astfel cu o măsurare autorelativă a performanţelor întreprinderii, concretizată în ansamblul indicatorilor care evidenţiază ritmurile de modificare faţă de perioadele anterioare a diverselor fenomene şi procese economice, a rezultatelor economico-financiare obţinute.

Diagnosticarea strategică asigura investigarea posibilităţilor interne ale întreprinderii în corelaţie cu situaţia altor competitori din sectorul în care îşi desfaşoara activitatea. In aceste condiţii, punctele forte şi punctele slabe identificate au un caracter relativ, manifestându-se într-un context concurenţial ca avantaje şi dezavantaje competitive. Ele apar astfel ca rezultate ale măsurării corelative a performanţelor înterprinderii şi se exprimă prin intermediul indicatorilor de competivitate financiari şi de piaţă.

În sfârşit, dacă ne referim la scopul pentru care se efectuează, analiza-diagnostic urmăreşte relevarea direcţiilor de perfecţionare sau restructurare managerială a uneia sau mai multor laturi ale activităţii întreprinderii, în timp ce diagnosticarea strategică are în vedere fundamentarea strategiei firmei pentru perioada următoare.