Doctrine Economice

1. Obiectul de studiu si metodologia cercetarii doctr. econ. Doctrinele econ de baza si reprezent.

Obiectul doctrinelor economice оl constituie urmărirea mersului ideilor economice de-a lungul timpului, la scară mondială şi naţională, precum şi destinul lor istoric. Intr-o altă formulare putem spune că obiectul „Doctrinelor economice” constă in geneza, esenţa şi rolul principalelor teorii, doctrine şi curente de gвndire economică din intreaga lume şi din ţara noastră оn epoca modernă şi contemporană. Doctrinele economice

răspund la intrebări cum ar fi: - cвnd şi din ce cauze au apărut şi cum au evoluat diferitele teorii, doctrine, şcoli şi curente de gвndire economică? -ce interese au exprimat sau au apărat ele? - ce contribuţii au avut ele la dezvoltarea teoriei economice? - ce credibilitate au оn zilele noastre cele mai cunoscute teorii, doctrine, şcoli, curente de gвndire economică din trecut? Metoda de cercetare a doctrinelor econ cea mai des utilizata este metoda istorica. Aceasta presupune examinarea si redarea istorica a ideilor si teoriilor econ, interpretarea lor in contextual realitatii, in cadrul econ-social si politic.

• Doctrina econ inantichitate(Aristotel, Platon, Xenofon); • Evul mediu (Toma d’Aquino); •Doctrina mercantelista (Antoine de Montchrestien); • Doctrina fiziocratica(F. Quesnay); • Liberalismul econ clasic (A. Smith, J. Say, Mill, T. Malthus, D. Ricardo); •Doctrina nationalism. econ (F. List, Al. Hamilton, Carey, Simon Patten);• Doctrina neoclasica (Jevons, Marshall, Walras, Menger, Bohm-Bawerk); • Dirijism (Keynes);• Doctrina institution (Veblen, Peroux, Galbraith, Myrdal); • Neoliberalism (Euchen, Erhard, F. Von Hayek, Friedman).

2. Doctrina lui Platon si Aristotel. Doctrina justitiei sociale a Sf. Toma D’Aquino

Platon Dintre cele mai importante lucrări ale sale amintim: „Politica”, „Republica”, “Statul si legile”. Pentru Platon, viaţa socială trebuie supusă regulilor justiţiei, acestea avвnd o valoare absolută. Preocupat de ideea creari unui stat ideal, Platon preciza implicarea acestuia оn procesul de repartitie si consum. Totodata, el s-a preocupat de diviziunea muncii, rolul si importanta sa economica, de schimb si rolul banilor. Era impotriva imbogatirii si acumularii exagerate de avere. Platon este adeptul unui comunism aristocratic si idealist compus din 3 clase: I filozofii – cl superioara; II razboinicii; III producatorii – agricultorii.

Aristotel Gandirea economică a lui Aristotel a fost sintetizată in operele: „Politica” „Politica ateniană”. Este primul gвnditor care a оncercat sa faca din economie o forma a cunoasterii stiintifice, o disciplina de sine statatoare. Pentru el economia este "arta de a obtine bogatii sub forma" bunurilor materiale. Considera ca fiind normală оmpărţirea societăţii оn două clase sociale: - oamenii liberi; - sclavii. Aristotel sesizează şi cele două forme ale valorii unui bun: - valoarea de оntrebuinţare, dată de proprietăţile intrinseci ale bunului; -valoarea de schimb, dată de proprietatea bunului de a satisface o nevoie indirect, prin intermediul bunului cu care se schimbă. Chsematistica constituie un element deosebit de economie aceasta reprezentвnd arta de a obtine bogatia sub forma baneasca – ea оntemeindu-se pe schimb.

Toma d’Aquino El si-a expus conceptiile teologice, politice si economice оn asa numitele sume, reunite оn Suma teologica. d'Aquino considera ca averea nu contine nimic reprobabil оn ea, iar fiecare om trebuie sa dispuna de bogatie potrivit cu situatia pe care o ocupa оn societate, cu ierarhia acesteia. El оntareste caracterul divin al proprietatii, iar stratificarea societatii оn clase, grupuri si stari are la baza оmpartirea muncii оn munca fizica, considerate bruta, inferioara si munca intelectuala superioara, nobila. T.d'Aquino s-a preocupat de teoria "Pretul just" si teoria nominala a banilor. Pretul marfurilor este just daca este determinat de cheltuielile facute pentru producerea marfii, cвt si оn functie de situatia sociala a producatorului. Pretul just trebuie sa asigure producatorului atвt recuperarea cheltuielilor efectuate cit si o existenta corespunzatoare rangului producatorului. De aceea una si aceeasi marfa trebuie vвnduta la piata cu preturi diferite оn raport cu situatia celui care o vinde. Toma d’Aquino a fost preocupat şi de analiza rentei funciare. El consideră renta funciară ca fiind absolut necesară pentru ca posesorii de pămвnt să fie lipsiţi de grija traiului zilnic. T d’Aquino a avut o atitudine de tolerare faţă de comerţ şi profitul comercial.

3. Mercantelismul ca teorie si politica econ. Particularitatile nationale ale mercantelismului

Termenul de mercantilism işi are originea in limba franceză, adjectivul “mercantile” se identifică cu noţiunea de negustoresc. Curentul de gindire mercantilist este specific secolelor XVI-XVII şi a dominat viaţa economică, sub aspect teoretico-practic, pină la mijlocul sec. al-XVIII-lea. El a apărut şi s-a dezvoltat sub impulsul economiei de schimb in cadrul căreia, capitalul comercial a jucat cu rol esenţial. Se considera că doctrina economică mercantilistă se intemeiază pe trei idei caracteristice: 1.forma ideală sau esenţială a bogăţiei sunt banii, respectiv metalele preţioase din care erau confecţionaţi aceştia, preocupвndu-se de acumularea unei cantităţi cit mai mari de aur şi argint; 2. scopul oricărei activităţi lucrative, inclusiv al comerţului, оl reprezintă profitul care apare оn procesul circulaţiei mărfurilor ca rezultat al diferenţei dintre preţul de vвnzare şi cumpărare al bunurilor. 3. cea mai profitabilă sferă de activitate era, după părerea lor, comerţul exteriorpentru că asigura aducerea оn graniţele ţării a metalelor preţioase şi realizarea celor mai ridicate profituri.In dezvoltarea lui istorică, mercantilismul a parcurs doua etape: mercant timpuriu (sec. XVI); mercantilismul dezvoltat. Mercantilismul industrialist, fondat оn Franţa de Jean Bodin, Montchretien şi Colbert, a avut drept obiectiv esenţial, achiziţia de metale preţioase prin practicarea unei politici de dezvoltare industrială, pe baza reglementărilor şi interdicţiilor statului. Dezvoltarea industrială este privită оn cadrul acestui proces, ca un instrument, rolul decisiv revenind statului prin aplicarea unor subvenţii pentru dezvoltarea manufacturilor, paralel cu aplicarea unor politici protecţioniste riguroase. Mercantilismul comercialist a fost practicat оndeosebi оn Marea Britanie. Grija a fost aceea de a asigura pe termen lung un sold activ al balantei globale, calea era aceea a unui export masiv de produse fabricate si importand minimul necesar consumului national. Mercantilist spaniol/ bulionist Afluxul masiv de metale pretioase a creat si intretinut iluzia ca acestea reprez suprema forma a bogatiei.Interzicerea exportului de aur si argint, supraevaluarea monezilor straine,fixarea de taxe vamale la importuri de marfuriAbundenta de moneda sub forma de aur, mai ales pt Spania , a creat iluza bogatiei deoarece crezanduse bogata ,ea a inceput sa produca din ce in ce mai putin. Reducerea productiei a antrenat cresterea preturilor ;preturile ridicate au atras produsele straine ;plata lor a insemnat iesirea de numerar ;prohibirea importurilor s-a lovit de insuficienta ofertei interne .