Economia mondială

1. Economia mondială - origini, esențe, tendințe.

Econimia mondială a fost dezvoltată începând cu sec. XIII și a încercat să grupeze dezvoltarea economică a statelor lumii. Economia mondială este totalitatea economiilor naționale, indiferent de nivelul lor de dezvoltare privite prin legătura și interdependența dintre ele generate de participarea statelor la diviziunea internațională a muncii.

2. Economiile naționale ca parte componentă a economiei mondiale.

Economie națională - totalitatea ramurilor existente la un moment dat ce sunt în strânsă interdependență dintre ele, iar elementul de legătură fiind piața națională. O economie națională poate fi structurat pe ramuri și sectoare: -sectorul primar-sectorul secundar-sectorul terțiar.

3. Piața mondială și Diviziunea mondială a muncii.

Piața mondială reprezintă locul în care se încheie tranzacțiile de afaceri internaționale dintre toate statele lumii ca rezultat a diviziunii mondiale a muncii și confruntării dintre cerere și ofertă pe plan mondial. Factorii ce pot influența piața mondială: 1.factori economici; 2. Politici; 3. De conjunctură.

Diviziunea mondială a muncii reprezintă procesul istoric de specializare a țărilor lumii în producerea și comercializarea bunurilor pentru schimbul pe piața mondială.

4. Relațiile economice internaționale: esențe și forme de manifestare.

Relațiile economice internaționale reprezintă legăturile dintre agenții economici și economiile naționale ce sunt generate de diviziunea internațională a muncii și circuitul economic mondial. Relațiile economice internaționale se manifestă prin 2 forme : bilateral și multilateral.

5. Circuitul economic mondial.

Circuitul economic mondial reprezintă totalitatea fluxurilor economice internaționale, care se dezvoltă între agenții economici, ca urmare a interdependențelor existente, a totalității de specializare a cercetării științifice și dezvoltării tehnologice. În Circuitul economic mondial se deosebesc fluxurile: 1. Nord-nord- este dominat cu comerțul de produse manufacturate. 2. Nord-sud- este caracterizat de exportul țărilor capitaliste dezvoltate, către țările în curs de dezvoltare. 3. Sud-sud- a fost dominat de produsele de bază. 4. Este-est- a fost dominat de produsele manufacturate. 5. Est-vest.

6. Interdependețele economice și procesul de internaționalizare.

Internaționalizarea reprezintă totalitatea interacțiunilor economice dintre economiile naționale precum si a fluxurilor internaționale în circuitul economic mondial.

Tipuri de interdependență: 1. Interdependență funcțională-apare interacțiunea dintre problemele comerciale și financiare. 2. Interdependențele între politicile pe termen lung ce sunt promovate pe state sau grupări de state.

Interdependențele dintre economiile naționale: -simetrică -asimetrică

Procesul de internaționalizare: 1. În primele 3 decenii a perioadei postbelice este cunoscută I fază a economiei internaționale, care este caracterizată printr-o dezvoltare a schimburilor economice naționale care își păstrau caracturul național datprită faptului că avea loc cea mai mare parte a schimburilor comerciale, iar ponderea schimburilor externe în producția globală reprezintă 7%. 2. Cea dea II fază de dezvoltare ce era numită etapa internaționalizare profunde. La această estapă a avut loc divizarea de către societăți transnaționale a proceselor de producție și de localizare, a producerii unor componente.

7. Factorii determinați ai globalizării și efectele ei economice.

Factorii procesului de globalizare: 1. Intensificarea schimburilor tehnologice. 2. Multiplicarea și diversificarea schimburilor eco. 3. Viteza sporită cu care circulă capitalul. 4. Exgințele mari ale piețelor mondiale.

8. Societățile transnaționale. Achiziții și fuziuni transnaționale.

Societățile transnaționale- constituie cea mai importantă forță de determinare și de promovare a interdependențelor mondiale. Achiziția contă în preluarea unei firme de către alta cu scopul de lărgi patrimoniul acetei entități economice. Fuziunea reprezintă combinarea a două sau mai multe firme cu scopul de a crea o noua entitate economică prin unificarea patrimoniilor.

9.Relațiile societăților transnaționale cu statele naționale și implicațiile lor asupra economiei mondiale.

Țările aflate în dezvoltare aplică un șir de măsuri orientate spre diminuarea dependenței economice de STN. Aceste măsuri prevăd: 1. Împiedicarea STN să se implice în afacerile interne ale țării care activează. 2. Reglementarea activităților STN conform obiectivelor de dezvoltare a țării-gazdă. 3. Reglementarea transmiterii beneficiilor obținute de către STN.

10. Definirea și clasificarea organizațiilor internaționale.

Organizațiile internaționale au apărut ca rezultat al căutării unor măsuri eficiente în rezolvarea unor situații excepționale, în activitatea economică a țării.

Organizațiile internaționale pot fi clasificate după mai multe criterii: 1. După caracterul membrelor și natura juridică a participanților. 2. După competențe. 3. După cercul participanților. 4. După condițiile de participare. 5. După drepturile de care dispun. 6. După natura raporturilor dintre organizațiile și țările membre. 7. După criteriul geografic. 8. După sfera de acțiune.