Etică profesională

1.Def. E. Etica este o ramura a a stiintei filosofice c/e studiaza morala ca pe una din cele m. importante laturi ale existentei umane si sociale.

Obiectul E il constituie cautarea unui raspuns la intrebarea “Ce e/e binele, c/e e/e raul, ce e/e correct si ce e/e gresit”. In urma acestei intrebari m. apare o intrebare, si anume: “Cine decidece ce e/e binele, ce e/e corect si ce e/e gresit”, deoarece intr-o situati p/u o persoana e/e bine, iar p/u alta nu.

Morala e/e dependenta de un sir de factori ca timpul, locul, religie, etnie, clasa sociala, nationalitatea, abilitatile intelectuale s.a. din c/e rezulta relativismul moral. Toata omenia se confrunta cu optiuni, cinstea si minciuna, hotia, ranirea celor din jur, respectarea sau incalcarea promesiunelor, nerespectarea regulilor, legilor, sacrificial de sine, cistigul personal, tradarea, traieste ea oare in aceste momente experienta elementului etic authentic sau se simte rau, sau bine, sau nu.

“Devenim buni atunci cind semtim bunatatea celuilalt. Numai in acest moment intelegem ca dorim sa facem bine si ca suntem meniti spre a face bine”.

E e/e o stiinta c/e studiaza 2 grupe de problem:

1. Prob teoretice – c/e se refera la natura si esenta morala;

2. Prob ce tin de modelul in c/e ar trebui sa procedeze omul, dupa ce principii si norme sa se conduca in viata.

In sens larg, etica vizeaza valorizarea unei actiuni (bine/bun, rau) in termeni de mijloace si scop si in acest sens se disting doua pozitii majore. Etica deontologica sustine ca valoarea morala a unei actiuni consta in respectarea regulii, indiferent de consecintele ei, iar etica teleologica sustine ca valoarea unei actiuni este data de scopul ei final.

Def.1. E. e/e stiință care se ocupă cu studiul teoretic al valorilor și condiției umane din perspectiva principiilor morale și cu rolul lor în viața social si totalitatea normelor de conduită morală corespunzătoare.

Termenul cuvintului etică provine din limba greacă ethos ceea ce inseamna morala si cuv. morala din latina – morala.

Cuvintele etica si morala sunt

des folosite unul in locul altuia

deoarece sunt sinonime.

Notiuni ca morala, eticheta, politete, bunele manière s/t apanajul omului c/e isi cunoaste exact locul in lumea in care traieste.

Def.2.P/u oameniic/e nu se preocupa de filosofie E reprezinta un Cod de comportament de valori si norme acceptate de societate ca juste si corecte, morale.

2.Normele E. E si M presupun 3 tip de norme :

1. n. generale – s/t proprii tuturor colectivitatilor umane. (sinceritatea, bunatatea, recunoasterea, demnitatea, corectitudinea, generozitatea) ;

2. n. speciale – se adreaseaza unor grupuri restrinse de oameni sau vizeaza relatii ori manifestari cu totul specifice sau ocazionale (n. cavalerismul, n. vietii de la curtele regale, n. de protopcol) ;

3. n. particulare – se adreseaza unor grupuri sau colectivitati distincte (viata de familie, , diverse).

3.Princiipiile E si M. Etica (la fel ca şi morala) se construieşte pe baza unor principii.

a) Principiul egalităţii în faţa normelor- Când vorbim despre egalitatea între oameni, nu ne referim la egalitatea lor intelectuală,biologică, estetică, ci la egalitatea lor în faţa principiilor şi normelor morale şi la egalitatea în faţa legii, tot aşa cum, din punct de vedere religios ne referim la faptul că, în faţa lui Dumnezeu, toţi suntem egali.

b) Principiul clarităţii şi clarificării (conceptelor, poziţiilor). Într-o societate deschisă, pluralistă, oamenii pot să-şi enunţe clar poziţia faţă de o problemă morală şi să acţioneze în consecinţă.

4. Natura şi esenţa E profesionale. Definiţii. Problematica. Tipurile. Profesioniştii sunt guvernaţi în principiu de legi şi reglementări specifice. Există multe cazuri în care, pe lângă normele legale, sunt necesare norme etice. În general aceste norme vizează, într-o societate democratică, următoarele tipuri de probleme: autoritatea profesională, practicile paternaliste, drepturile clienţilor.

EP contine m. m. litere de «P » :

1. P – grija fata de popor, clienti, consumatori ;

2. P – profit – icrederea clientilor si consolidarea relatiilor firmei cu mediul exterior ;

3. P – planeta – grija fata de mediul exterior.

EP se afla la intersectia filosofiei morale cu eticele particulare ale diferitor profesii. EP precizează practicile, drepturile şi datoriile membrilor unui grup profesional, critică şi sancţionează malpracticile profesionale. E/e utilizata de cele m. m. ori p/u desemnarea unui Cod moral moral al unor oameni ce apartin unor profesii.

Orice persoană care îmbrăţişează o carieră îşi doreşte să fie recunoscută ca profesionistă a domeniului. O profesie este o ocupaţie pe care o au mai multe persoane organizate voluntar să îşi câştige existenţa prin slujirea directă a unui anumit ideal într-un mod moralpermisibil, dincolo de ceea ce le cere nemijlocit legea, piaţa şi morala comună. Profesiilor le sunt necesare coduri etice. Pentru ca aceste coduri să aibă autoritate morală, el trebuie să aibă consimţământul tacit sau explicit al fiecărui membru.

EP e/e determinataa de particularitatile specifice ale profesiilor.

Valorile profes p/u fiecare profesie s/t :

-la marketologi – etica e/e a convinge frumos ;

-la medic – sanatatea ;

- jurist – dreptatea ;

-contabil – corectitudine ;

-psiholog – autonomia s.a.

Tipuri de etici:

a) Etici pentru situaţii încurcate - sunt cele care nu se referă la coduri, fiindcă acestea din urmă sunt documente încărcate de o doză mare de idealism. E p/u situaţii încurcate este preferată de mass-media, aceasta căutând m. degrabă senzaţionalul şi scandalosul, pe care îl consideră mai gustat de public.

b) Abordarea standard - nu se concentrează pe cazuri dramatice, ci pe trăsăturile unei practici

profesionale, trăsături cărora li se aplică analize prin intermediul conceptelor de drepturi şi datorii.