Fiscalitate

1.Aparitia si dezvoltarea impozitelor

Impozitele un element important in relaţiile ec-ce ale societăţii chiar din momentul aparitiei statului. Sistem fiscal totalit impoz formate intrun stat carei procura acestuia o buna parte din venituri bugetare.

În evolutia sistemelor fiscale putem delimita citeva etape:

1)Etapa veche a evolutie sist fiscale se termina la incep sec16 caracterizîndu-se prin structurile fiscale specifice civilizatiei agricole. Mijlocul de productie si forma de baza a averii o constituie pamintul.

Structurile fiscale nou-formate in aceasta per se caracteriz prin:

a)obligatiile fiscale se stabileau si se repartizau arbitrar,

b)lipsea regularitatea incasarii impozitelor,

c)existau enegalitati sociale

2)Etapa liberala incepe la sf sec 16 pina in a doua jum a sec 19 -pe parcursul careia se produc transformari ec si miscari sociale considerabile. In aceasta per au loc aparitia unor noi clase sociale: muncitori agricoli, muncitori industriali, burghezia in formare. Au loc schimbari in modul de distribuire a veniturilor in societate.

3)Etapa modern incepe dupa 1870. Au loc diverse reforme privind sistemul de impozitare. Au fost aplicate noi legi privind contribuţiile directe.

Ca concluzie putem spune ca sistemul fiscal a fost o consecinta a organizarii sociale din acele timpuri iar proprietatea funciara care era o sursa importanta a veniturilor tarii a fost scutita de orice impozit in aceasta per.

2.Continutul si rolul impozitelor

Impozitul o contribuţie bănească obligatorie şi cu titlu nerambursabil, datorată statului de către pers fiz şi jur pu veniturile pe care le obţin sau pu averea pe care o posedă. Principalele trăsături ale impozitelor:

Legalitatea impozitelor presupune că instituirea de impozite se face în baza autorizării conferite prin lege.

Obligativitatea impozitelor plata are caracter obligatoriu pu toate pers care obţin venituri sau deţin bunuri din categ celor supuse impozitării.

Nerestituirea impozitelor. prelevările de impozite la fondurile publice de resurse financiare se fac cu titlu definitiv şi nerambursabil.

Nonechivalenţa impozitelor- o plată în schimbul căreia contribuabilii nu beneficiază de contraservicii imediate şi directe din partea statului

Taxa plata efectuată de pers fiy/jur pu serviciile prestate acestora de instituţiile publice.

Impozitele se manifestă în plan financiar, economic şi social

În plan financiar, impozitele şi taxele sunt mijlocul principal de procurare a resurselor financiare publice.

În plan economic, rolul impozitelor şi taxelor se manifestă sub diverse aspecte:

-mijloc de intervenţie a statului în activitatea economică;

-instrument de stimulare sau frânare a unor activităţi;

-mijloc de creştere sau de reducere a producţiei sau a consumului unui anumit produs;

În plan social, impozitele reprez instrumente de redistribuire a unei părţi din PIB între grupuri sociale, indivizi, agenţi ec-ci, regiuni.

3 Elementele impozitului.

1. Obiectul impozitului elementul concret care stă la baza aşezării acestuia şi poate fi diferit în funcţie de provenienţa impozitului, scopul urmărit, natura plătitorului. Materia impozabilă reprez elementul pe care se fundamentează calculul impozitului. Baza de calcul poate să fie aceeaşi ca şi obiectul impozabil sau să difere de acesta.

2.Subiectul impozitului (contribuabil, plătitor) este pers fiz sau jurid care în decursul perioadei fiscal obţine un venit, atît în ţară cît şi peste hotare, deţine un obiect impozabil şi este obligat să plătească impozitul. Suportatorul (destinatarul) impozitului- pers care suportă în ultima instanţă impozitul.

3.Cota impozitului. Impozitul poate fi stabilit într-o cotă fixă (nu ţine seama de nici o deosebire care există între persoane) sau în cote procentuale (se iau in consideraţie natura şi provenienţa veniturilor, situaţia personal a subiectului impozabil).

4. Termenul de plată data la care sau până la care impozitul trebuie achitat faţă de stat.

Modul de plată- acele norme care trebuie respectate in momentul achitării impozitelor.

5.Per fiscală per de timp pe parcursul căreia se calculează obligaţia fiscală.

Facilităţi fiscal- reduceri, scutiri, bonificaţii, amânări şi eşalonări pe care le oferă statul contribuabilului..

Sancţiunile element ce are ca scopul de a întări caracterul obligatoriu al achitării impozitelor şi taxelor.

4. Principiile generale ale fiscalitatii.

Fiscalitatea are urm principii:

a. Princip justificarii–statul presteaza contribuabililor săi anumite servicii ca: de securitate, de protectie, de ordine, de libertate individuala.

b. Princip nedescriminarii- impozitul trebuie sa fie stabilit urmarind regulile care sunt = pu toate pers.

c. Princip de inpersonalitate– impozitele se stabilesc asupra venitului sau averii contribualului si nu asupra lui insusi.

d. Princip neutralitatii –impozitele nu trebuie să contravina dezv societatii, dar sa fie favorabile pu ea.

e. Princip nonarbitru– perceperea impozitelor pe baza regulior simple si clare care sa nu dea nastere unor situatii de abuz din partea organelor de stat.

f. Princip de legitimatie– presupune existenţa impozitului in baza unei legi care reglementeaza administrarea acesteia.

5.Planificarea si evaziunea fiscala

Evaziunea fiscală sustragerea prin orice mijloace de la plata impozitului, a taxelor şi a altor sume datorate bugetului de stat, bugetul local, bugetul de către pers fiz sau jur.

Evaziunea fiscală legală se caracterizează prin ocolirea legii fiscale, folosind procedee şi combinaţii neprevăzute de aceasta, ceea ce duce la evitarea şi la micşorarea impozitului.

Evitarea impozitului presupune activităţi în rezultatul cărora aceste activităţi nu vor fi impozabile, iar micşorarea impozitului înseamnă utilizarea la maximum a facilităţilor fiscale prevăzute de lege,

Evaziunea fiscală realizată la adăpostul legii, care permite sustragerea unei părţi din materia impozabilă fără ca acest lucru să fie considerat contravenţie sau ficţiune

Evaziunea fiscală ilegală totalit practicilor care urmăresc eludarea totală sau parţială, a impozitelor datorate statului.

Evaziunea fiscală ilegală încalcă legea cu scopul de a sustrage de la plata impozitelor şi taxelor la buget.

Planificarea este element principal ale mecanismului fiscal. Problema de bază a planificării este asigurarea parametrilor calitativi şi cantitativi ale bugetului statului, reieşind din concepţia fiscală elaborată şi aprobată. Această sarcină se înfăptuieşte pentru un an fiscal.

Planificarea fiscală este o parte componentă a procesului bugetar, deoarece se bazează pe aceeaşi informaţie.

Pu elaborarea şi funcţionarea sistemului planificării fiscale este necesar de creat anumite premise:

- De cadru, adică acordul conducerii să realizeze funcţiile planificării fiscale pe baza scopurilor bine determinate şi a principiilor de management;

- Organizaţionale, adică capacitatea organizării sistemului planificării fiscale;

- Informaţionale presupun prezenţa tehnologiilor necesare pu colectarea, prelucrarea