Integrarea economică europeană

1. Termenul de integrare economică. Etapele procesului integraţionist.Concepte.

Pelkmans – integrarea drept un proces de eliminare graduală a frontierelor de orice tip între 2 sau mai multe state independente menit să permită statelor respective să funcţioneză ca o unică entitate.

Wallace – integrarea presupune crearea şi menţinerea unor modele intense şi divesificate de interacţiune între unităţi anterior autonome.

INTEGRAREA ECONOMICĂ: presupune eliminarea băncilor economice dintre 2 sau mai multe state, bariere care la rîndul său pot fi definite ca reprez. Orice tip de obstacole cere distorsionează mobilitatea factorilor de producţie.

Experienţa europeană demonstrează că eforturile de eliminare a barierelor economice nu elimină automat toate distorsiunile care se manifestă la nivelul pieţelor unice. Distors. sunt determinate de diferenţele în calitatea infrastructurii, a nivelului de dezvoltare sau de existenţa aglomerărilor indurstriale care continuă să se manifeste şi după eliminarea bariereloreconomice.

ETAPELE INTEGRĂRII ECONOMICE:

I ETAPĂ În Europa Occidentală prima organ. economică internaţ. cu caracter integriţionist a fost CECO 1951 (Comunitatea Economică a Cărbunelui şi Oţelului) propusă de ministrul francez R. Schuman. Tratat semant la Paris de către Franţa, Italia, Germania, Belgia, Olanda, Luxemburg. Tratatul a intrat în viguarea în 1952. Ţările îşi propuneau unirea eforturilor pentru scoaterea din criză a industriei cărbonifere şi siderurgice şi crearea unei pieţe comune pentru ramuri respective.În Europa Răsăriteană în 1949 a fost înfiinţată Cosiliul de Ajutor Economic Reciproc – stabil. ea să fie o organiz. cu caracter guvernamental avînd ca scop contribuirea la unirea şi coordonarea eforturilor membrilor săi în vederea accelerării progresului economiei şi tehnic ridicarea nivelului de industrializare a ţărilor puţin dezvoltate şi o creştere neîntreruptă a productivităţii muncii.

II ETAPĂA început prin semnarea la Roma 1975 a 2 trate. Unul cu privire la comunitatea europeană a energiei atomice (CEEA / EUROATOM) şi al II cu privire la înfiinţarea comunităţii economice euruopene (CEE) la ele participînd aceleaşi 6 ţări din cadrul CECO.

Prin crearea EUROATOM se urmărea unirea eforturilor pt promovarea cercetărilor ştiinţifice comune îndeosebi ceea ce priveşte utilizarea paşnică a energiei nucleare precum şi constituirea unei pieţe comune pt materialele şi echipamentele nucleare. În timp ce CEEA şi CECO se referă la sectoare destul de importante dar limitate, CEE vizează ansamblul economiei şi politicilor statelor membre.

CEE a intrat în vigoare în 1958 şi a devenit cea mai reprez. grupare pt integrarea economic.Pt. această etapă mai e caracteristică semnarea convenţiei de la Stockholm 1960 prin care se înfiinţează Asociaţia Europeană a Liberului Schimb (AELS).

1960 print-un tratat încheiat în Montevideo s-a înfiinţat asociaţia Latino-Americană a comerţului liber (ALACL).

III ETAPĂ- S-a început prin semnarea în 1965 a tratatului de fuziune sau unificarea (în vigoare 1967) prin care a avut loc fuziunea celor 3 comunităţi: CECO, CEEA, CEE avînt aceleaşi organe de conducere şi un buget comun. Noul ansamblu integriţionist a luat denumirea oficială de Comunităţile Europene avînd un sistem instituţional similar.

IV ETAPĂ- E marcată de schimbările pe tot continentul european. La 01.I.1993 prin intrarea în viguarea tratatului de la Maastricht s-a conferit noi dimensiuni polititce şi economice acestei mari comunităţi şi în primul rînd prin intenţia de a promova o politică externă Unică şi în al II-lea rînd prin introducerea unei monede unice înainte de anul 2000.

2. Stadiile integrarii economice.

1. Zona de liber schimb

Aceasta este o zona în interiorul careia taxele vamale si restrictiile cantitative pentru schimburi (contingente) au fost suprimate .Produsele din zona pot circula liber si fara restrictii cantitative în interiorul zonei fara sa suporte taxe vamale la trecerea frontierelor interne ale zonei.

Dezavantajul este ca într-o asemenea zona exista fenomenul deturnarii traficului de marfuri pentru ca anumite produse originare din tari terte nu fac decât sa tranziteze prin tarile zonei care practica slabe drepturi de vama, pentru a profita de regimul de taxare la frontiera cel mai favorabil.1

Pentru a evita aceste deturnari de trafic a fost necesara trecerea la stadiul urmator al integrarii: Uniunea vamala.

2. Uniunea vamala

Se vorbeste despre uniune vamala când statele în cauza au eliminat drepturile vamale si contingentele nu numai între ele, dar au si creat un tarif vamal (sau tarif exterior) comun si o politica comerciala comuna.

Tariful vamal comunitar se calculeaza stabilind media aritmetica a tarifelor aplicate în teritoriile vamale pe care le cuprinde Comunitatea. Primul tarif vamal comun a fost stabilit în 1968 si este revizuit periodic.

Pentru a garanta libera circulatie a produselor si factorilor de productie (capitaluri, muncitori) numai trecerea la a treia etapa permite suprimarea obstacolelor în ceea ce priveste schimburile.

3. Piata comuna

Se vorbeste de piata comuna când marfurile, persoanele, capitalurile, serviciile (transporturile, bancile, asigurarile, bursele) circula libere pe piata respectiva - se evoca cele 4 libertati fundamentale ale pietei comune). Piata comuna presupune aplicarea de reguli si legislatii comune, în materie fiscala sau în domeniul concurentei de exemplu. Presupune de asemenea existenta unor politici sectoriale comune, de exemplu în materie agricola sau în domeniul transporturilor.