Macroeconomie

CE ESTE MACROECONOMIA??

Macroeconomia studiaza functionalitatea si comportamentul de ansamblu al economiei nationale. Ea se ocupa de piata bunurilor si serviciilor în ansamblul ei, neluând în considerare diferentele între bunurile economice. Pentru macroeconomie exista o singura piata: cea nationala. De asemenea, nu exista decât un pret, care reprezinta media preturilor tuturor bunurilor si serviciilor din economia nationala.

Conceptiile macroeconomice sunt grupate în trei mari categorii:

- curentul liberal – sustine ca piata aloca cel mai bine resursele pentru satisfacerea nevoilor; deci, statul prin masurile pe care le ia, supravegheaza si creeaza conditiile optime pentru buna functionare a pietei;

- curentul interventionist – sustine ca interventia guvernului poate îmbunatati semnificativ functionarea pietei nationale, care este rigida si netransparenta, ca institutiile statului satisfac nevoile generale ale societatii, mai ales în domeniile în care nu poate actiona eficient libera initiativa;

- curentul de gândire neoclasic – reprezinta o conciliere între interventionism si liberalism si considera ca interventia statului este necesara pentru asigurarea unei cresteri economice echilibrate.

În prezent, principalele probleme macroeconomice sunt:

- Inflatia

- Somajul

- Fluctuatiile activitatii economice

- Standardul de viata

- Deficitul bugetar

- Dezechilibrul balantei de plati

Inflatia este un fenomen economic care, în ultimele decenii, a cunoscut o expansiune la nivel mondial. Practic, nici o tara nu este ferita de acest dezechilibru monetaro-material.

Inflatia este o problema macroeconomica pentru aceasta erodeaza puterea de cumparare a tuturor agentilor economici. Veniturile agentilor economici au, pe timp ce trece o putere de cumparare din ce în ce mai mica (cantitatea de bunuri si servicii ce pot fi achizitionate scade daca venitul nominal ramâne constant) si un nivel de trai pe masura

Somajul consta în slaba utilizare a fortei de munca. Aceasta aduce pierderi atât la nivelul productiei, cât mai ales la nivel individual pentru ca, daca nu muncesc, oamenii nu pot obtine venituri necesare sustinerii consumului de bunuri si servicii. Acest dezechilibru macroeconomic induce costuri sociale suplimentare, întrucât statul efectueaza cheltuieli pentru asigurarea unui standard de viata minim persoanelor concediate.

Fluctuatiile activitatii economice (cresteri si scaderi ale productiei si consumului) reprezinta o cauza majora a somajului. Cresterea exagerata a productiei poate avea efecte negative pe termen mediu si lung asupra economiei nationale. Standardul de viata reprezinta problema centrala a economiei normative actuale. În perioada care a urmat celui de al doilea razboi mondial, veniturile reale si, deci, si standardul de viata au crescut în majoritatea tarilor. În prezent, cresterea nivelului de trai al consumatorilor reprezinta principala tinta a politicilor economice conjuncturale. Cresterea nivelului de trai îsi are izvorul în cresterea productivitatii, în cresterea înzestrarii tehnice a muncii, în cresterea productiei deoarece menajele pot consuma mai mult.

Deficitul bugetar reprezinta un dezechilibru între veniturile si cheltuielile statului, în sensul ca veniturile sunt mai mici decât cheltuielile. Dezechilibrul consta în faptul ca agentii economici care contribuie trebuie sa plateasca în viitor impozite si taxe mai mari, dat fiind faptul ca deficitul bugetar se acopera cu credite interne sau externe.

Dezechilibrul balantei de plati constituie o problema macroeconomica de actualitate în contextul regionalizarii, globalizarii si integrarii. Crearea si deturnarea fluxurilor reale si monetare la nivel international determina intrari si iesiri de moneda straina diferite în diversele tari. De asemenea, lipsa de competitivitate a unei tari are ca efect o balanta de plati deficitara, întrucât exporturile sunt mult inferioare importurilor

Produsul global brut (PGB) reflecta valoarea totala a bunurilor materiale si a serviciilor, cu caracter marfar si nemarfar, obtinute într-o perioada de timp, de regula un an, în cadrul subsistemelor economiei nationale. Acest indicator include înregistrari repetate, fapt pentru care are o utilizare redusa. Cu toate acestea, PGB raspunde unor cerinte reale de cunoastere macroeconomica privind corelatiile care se formeaza între diferite ramuri, subramuri si activitati. PGB se calculeaza ca suma a productiei brute de bunuri materiale si servicii din toate sectoarele, adica prin însumarea consumului final si a celui intermediar .

Produsul intern brut (PIB) reflecta, valoric, productia finala de bunuri si servicii obtinute de catre toti agentii economici (autohtoni si straini) care îsi desfasoara activitatea în interiorul tarii, destinate consumului final. Acest indicator exprima marimea valorii adaugate brute a bunurilor materiale si serviciilor produse în interiorul tarii si ajunse în stadiul final al circuitului economic. PIB se determina fie prin însumarea valorilor adaugate brute ale tuturor bunurilor create de agentii economici din interiorul tarii (agregate la nivel de sector sau ramura), într-o perioada determinata (un an), fie prin scaderea din produsul global brut a consumului intermediar, astfel:

PIB = £ VABi

sau

PIB = PGB  Ci,

unde "i" reprezinta sectoarele economiei, iar Ci - consumul intermediar.

Acest indicator este baza masurarii rezultatelor macroeconomice în SCN si se calculeaza, în practica, prin