Microeconomie

1.Obiectul de studiu si metodologia stiintei economice

Obiectul de studiu presupune cercetarea comportamentului uman în procesul de producţie, repartiţie, schimb şi consum al bunurilor.

În sec. XVII-XIX, în lipsa cunoştinţelor specializate aprofundate, ştiinţa economică (teoria) era identificată cu economia politică. Ea era percepută diferit şi evaluată ca ştiinţa: despre bogăţie, despre producţia şi repartiţia bunurilor materiale, despre relaţiile de producţie şi legităţile de dezvoltare, despre gestiunea economiei naţionale.

La frontiera sec. XIX-XX, s-a afirmat o nouă direcţie ştiinţifică – "economics". Aceasta studiază comportamentul economic raţional al individului – utilizarea eficientă a resurselor de producere limitate cu scopul satisfacerii maximale a nevoilor materiale ale omului.

Multitudinea cauzelor şi circumstanţelor condiţionează varietatea abordărilor şi accentelor în cercetările economice şi exclude posibilitatea tratării unilaterale a teoriei economice.

Creşte importanţa teoriei economice generale, reînnoită şi extinsă după conţinut şi metodologie, în comparaţie cu economia politică clasică

Teoria economică contemporană, în baza organizării activităţii economice la diferite niveluri (firmă, ramură, economia naţională, sistemul mondial), de asemenea, presupune mai multe „straturi” şi include: micro-, mezo-, macro- şi megaeconomia.

De pe poziţiile obiectivelor şi sarcinilor cercetării, poate fi efectuată următoarea delimitare: teoria economică pozitivă – analiza pozitivă (studiază "ce este, ce se întâmplă în economie"); teoria economică normativă – analiza normativă (studiază "ce şi cum trebuie să fie în economie").

Teoria economică are drept scop formarea în societate a gândirii economice contemporane şi contribuie la elaborarea programelor economice de dezvoltare eficientă, îndreptate spre realizarea cu succes a problemelor economice şi creşterea bunăstării populaţiei.

În interpretarea realităţilor economice un rol deosebit îl are metodologia – ştiinţa despre metode, procedee, tehnici instrumentele utilizate în procesul de cercetare.

În cercetările economice sunt utilizate diferite metode, inclusiv: abstracţia ştiinţifică, inducţia şi deducţia, analiza şi sinteza, metoda ipotetică şi cea a analogiei, metoda analizei funcţionale şi experimentul, unitatea analizei cantitative şi calitative.

Economia se coordonează de legile interne de natura obiectiva si subiectiv-psihologice.O particularitate a legilor economice (spre deosebire de legile naturii, care au caracter veşnic) este caracterul istoric: acţiunea lor este limitată de cadrul timpului.

2.Sistemul legilor si cateroriilor economice:esenta,structura,caracterul si modul de actiune

Ştiinţelor economice, ca şi altor ştiinţe, le este inerent sistemul propriu de categorii – noţiuni logice ce caracterizează calităţile generale, esenţiale şi dependenţele fenomenelor şi proceselor economice. Orice categorie (marfă, forţă de muncă, bani, rentă, hârtii de valoare, dobândă, proprietate, cerere, schimb) are o semnificaţie "proprie", un conţinut determinat.

Categoriile, în ansamblul lor, formează terminologia – "limbajul" ştiinţei economice.

Prezenţa categoriilor permite de a analiza economia, utilizând noţiuni uzuale. Totodată, specificăm că termenii, de altfel ca şi obiectul teoriei economice, nu au un sens univoc.

Economia, ca şi natura şi diverse sfere sociale, se autoadministrează – se conduce de legi interne specifice ei. Aceste legi se manifestă prin activitatea conştientă a indivizilor şi reprezintă nişte reguli mai puţin riguroase decât legile naturii.

Legile se "descoperă" şi se generalizează de către savanţi. Cunoaşterea legităţilor economice permite oamenilor să-şi desfăşoare mai raţional activitatea şi să prognozeze mai precis dezvoltarea situaţiei.

Diversitatea legilor economice

După caracterul lor, legile sunt principii neordinare, ce acţionează în economie. Unele legi real se formează "în afara" omului, indiferent de faptul că ele coordonează, dirijează activitatea economică. Alte legi se formează în baza psihologiei economice a subiecţilor – conştiinţei economice, intereselor şi motivaţiilor comportamentului economic. Din aceste considerente, în sfera economică se evidenţiază legităţi obiective şi subiectiv-psihologice.