Operațiunile Instituțiilor de Credit

1. Care sunt argumentele în favoarea necesităţii existenţei unei bănci centrale?

Conform Legii nr. 312/2004 privind Statutul BNR, obiectivul fundamental al Băncii Naţionale a României este asigurarea si menţinerea stabilităţii preţurilor.

Principalele atribuţii ale unei bănci centrale sunt:

a) elaborarea si aplicarea politicii monetare si a politicii de curs de schimb;

b) emiterea bancnotelor si a monedelor ca mijloace legale de plată pe teritoriul ţării;

c) stabilirea regimului valutar si supravegherea respectării acestuia;

d) autorizarea, reglementarea si supravegherea prudenţială a instituţiilor de credit, promovarea si onitorizarea bunei funcţionări a sistemelor de plăţi pentru asigurarea stabilităţii financiare;

e) administrarea rezervelor internaţionale.

2. Cum reglementează banca centrală sistemul bancar?

Pentru asigurarea functionarii si viabilitatii sistemului bancar,banca centrala emite o serie de reglementari si monitorizeaza activitatea institutiilor de credit, pentru a controla nivelul creditelor( reglementari cantitative) si structura creditelor acordate de acestea. Reglementarile calitative incurajeaza creditatrea pentru anumite scopuri descurajand alte tipuri de credite

3. Care sunt activele care pot intra în componenţa rezervei valutare a unui stat?

Banca centrală stabileste si menţine rezerve valutare internaţionale la un anumit nivel pe care îl apreciază ca fiind adecvat tranzacţiilor externe ale statului, rezerve care pot fi formate din:

- aur deţinut în tezaur în ţară sau depozitat în străinătate;

- active externe, sub formă de bancnote si monede metalice sau disponibil în conturi la bănci sau la alte instituţii financiare în străinătate, exprimate în acele monede si deţinute în acele ţări pe care le stabileste banca centrală;

- alte active de rezervă recunoscute pe plan internaţional, inclusivdreptul de a efectua cumpărări de la FMI în cadrul transei de rezervă, precum si deţinerile de DST;

- cambii, cecuri, bilete la ordin, precum si obligaţiuni si alte valori mobiliare, negociabile sau nu, emise sau garantate de personae juridice nerezidente, clasificate în primele categorii de către agenţiile de apreciere a riscurilor, recunoscute pe plan internaţional, exprimate si plătibile în valută în locuri cceptabile pentru banca centrală;

- bonuri de tezaur, obligaţiuni si alte titluri de stat, emise sau garantate de guverne străine sau de instituţii financiare interguvernamentale, negociabile sau nu, exprimate si plătibile în valută în locuri acceptabile pentru banca centrală.

4. În ce constă autorizarea de către banca centrală a instituţiilor de credit?

În România, autorizarea implică două etape:

a) aprobarea constituirii instituţiei de credit;

b) autorizarea funcţionării instituţiei de credit.

5. Explicaţi funcţia de bancă a băncilor a unei bănci centrale.

Un prim aspect legat de această funcţie este faptul că banca centrală este cea care autorizează funcţionarea instituţiilor de credit în cadrul sistemului bancar si apoi supraveghează activitatea acestora. În al doilea rând, banca centrală deschide si operează conturi curente pentru fiecare instituţie de credit autorizată să funcţioneze.

In al treilea rand, bancile centrale solicita elorlalte institutii de credit sa-si pastreze la banca centrala o parte a depozitelor, sub forma de rezerve minime obligatorii, ca depozite nepurtataoare de dobanda. Un ultim aspect este legat de faptul ca banca centrala actioneaza ca bancher al institutiilor de credit nationale.

6. La ce se referă funcţia băncii centrale de împrumutător de ultimă instanţă?

Băncile cu probleme de lichiditate temporară pot apela la împrumuturi de la banca central numai după ce au epuizat posibilităţile de a împrumuta fonduri de la alte bănci sau instituţii financiare sau de pe pieţele financiare.

Rata dobânzii la care banca centrală acordă aceste împrumuturi de ultimă instanţă are un nivel ridicat, tocmai pentru a determina băncile cu probleme să apeleze mai întâi la alte surse de împrumut.

7. Cum explicaţi funcţia unei bănci centrale de bancă a statului?

Această funcţie decurge, în primul rând,

- din natura formei de proprietate a capitalului, în majoritatea cazurilor fiind vorba despre proprietatea statului.

- în multe ţări, banca centrală gestionează contul Trezoreriei statului.

- atunci cand guvernul imprumuta bani din economie, banca centrala actioneaza ca agent si consultant al acestuia.

- Ea gestioneaza si tine evidenta operatiunilor financiare ale tarii cu organismele internationale

Cap II politica monetara - componenta esentiala a politicii economice

1. Care sunt agregatele monetare care se utilizează în România?

M1,M2

Dar în SUA si zona euro?

M1, M2, M3, L

2. Enumeraţi categoriile de active care intră în componenţa masei monetare.

Agregatele monetare sunt mărimi definite de către autorităţile monetare, care servesc ca suport al politicii monetare.

Sunt cuprinse în structura masei monetare a următoarelor active:

moneda efectivă sau numerarul;

moneda de cont, respectiv disponibilităţile în conturile curente;

depunerile la termen si în vederea economisirii;

alte active, cu grad mai mare sau mai mic de lichiditate.

3. În ce constă strategia băncii centrale de ţintire directă a inflaţiei?

Principalele caracteristici ale strategiei de ţintire directă a inflaţiei sunt:

- asigurarea stabilităţii preţurilor ca obiectiv unic sau prioritar al politicii monetare;

- publicarea unor ţinte numerice pentru o rată a inflaţiei ce urmează a fi atinsă de-a lungul unui interval de timp, sub forma unui procent fix sau ca interval;

- independenţa băncii centrale în privinţa instrumentelor utilizate în atingerea ratei ţintite a inflaţiei, aceasta rezultând din reducerea rolului obiectivelor intermediare care pot îngreuna intervenţiile băncii centrale;

- asigurarea transparenţei si credibilităţii politicii monetare a băncii centrale;

- asumarea răspunderii băncii centrale pentru esecurile în atingerea ţintelor inflaţioniste stabilite.

4. Prezentaţi pe scurt operaţiunile de open-market ale unei bănci centrale.

Operaţiunile de open-market ale unei bănci central sunt:

A. operaţiuni de vânzări si cumpărări de active eligibile pentru tranzacţionare;

B. operaţiuni de vânzări si cumpărări reversibile de active eligibile pentru tranzacţionare.

Politica de open-market reprezintă intervenţia băncii central pe piaţa monetară pentru a creste sau diminua lichiditatea sistemului bancar.

Operaţiunile de open-market au ca si caracteristici:

1. Variază în funcţie de evoluţia pieţei si sunt determinate de orientarea pe care banca centrală doreste să o impună;

2. Banca centrală are un rol activ, alimentând piaţa monetară cu lichidităţi, prin oferte proprii;

3. Au un dublu sens: permit băncii centrale să acorde credite dar si să împrumute pe această piaţă, reducând lichidităţile băncilor si ale economiei.

Cap III bancile comerciale si operatiunile acestora

1. Ce operaţiuni poate desfăsura o bancă comercială?

În activitatea băncilor comerciale se disting două grupe de operaţiuni:

Operaţiuni active - reflectă utilizarea fondurilor atrase în vederea obţinerii de profit prin diferenţa de dobândă încasată comparativ cu cea plătită pentru atragerea de resurse:

- creditele acordate clienţilor;

- depozitele plasate ;

- participaţiile ;

- investiţiile financiare în alte titluri financiare;

Operaţiuni pasive - reflectă fondurile proprii sau atrase de care dispune o bancă pentru desfăsurarea activităţii sale si se referă la:

- capitalul social si fondurile de rezervă;

- conturile curente si conturile la termen;

- împrumuturile de la alte bănci;

- împrumuturile subordinate.

2. Ce prevăd standardele bancare europene si cum sunt îndeplinite acestea în România?