Subiecte RVFI

1. Cum se definesc pieţele valutare şi care sunt participanţii? (cap 6)

Pieţele valutare reprezintă centrele sau locurile în care se confruntă cererea şi oferta de valută şi se stabileşte cursul de schimb. Piaţa valutară este formată din băncile şi casele de schimb care sunt autorizate să vândă şi să cumpere valută în numele clienţilor sau pentru cont propriu.

Pieţele valutare au mărimi diferite în funcţie de operaţiile pe care le realizează şi de

localităţile în care sunt amplasate. Principalele pieţe valutare funcţionează la Londra, New York, Tokyo, Frankfurt, Paris, Zurich.

Pieţele valutare mijlocesc accesul persoanelor juridice şi fizice la valuta necesară

schimburilor economice internaţionale, deplasării în străinătate, oferă deţinătorilor de valută cadrul de piaţă pentru a fi vândută, iar din confruntarea cererii şi a ofertei de valută rezultă cursul de schimb.

Pe pieţele valutare participă băncile comerciale, curtierii, băncile centrale, societăţile comerciale care realizează operaţii de comerţ exterior.

Băncile comerciale intervin pe piaţa valutară sub forma vânzărilor şi cumpărărilor de valută pentru contul propriu sau pentru contul clienţilor, intermediază operaţiunile de transformare a valutelor, realizează operaţii de arbitraj şi speculative în vederea obţinerii unor câştiguri.

Curtierii de schimb sunt intermediarii care centralizează ordinele de cumpărare şi vânzare, asigură executarea lor conform cerinţelor clienţilor şi furnizează informaţii asupra evoluţiei cursurilor de schimb.

Băncile centrale intervin pe piaţa valutară în vederea limitării fluctuaţiei cursului, a protejării monedei naţionale, precum şi pentru satisfacerea unor ordine ale clienţilor. Banca centrală reglementează organizarea pieţei valutare şi supraveghează funcţionarea acesteia.

Societăţile comerciale care realizează importuri şi exporturi adresează ordine de

cumpărare şi vânzare de valută prin intermediarii de pe piaţa valutară.

2. Prin ce se deosebesc operaţiile la vedere pe piaţa valutară? (cap 6)

Pe pieţele valutare se efectuează operaţii la vedere, operaţii la termen, operaţiuni de arbitraj valutar, operaţiuni speculative şi operaţii speciale de acoperire la termen (hedging valutar).

Operaţiile la vedere (operaţii pe piaţa la vedere sau pe piaţa spot) constau în

cumpărarea sau vânzarea de sume în valută cu cedarea imediată sau la cel mult 48 ore de către vânzători sau cumpărători a unei sume în monedă naţională. Cursul la care se realizează operaţiile la vedere este expresia raportului dintre ordinele de cumpărare şi vânzare de valută adresate de participanţii pe piaţa valutară. În cazul în care sporesc ordinele de cumpărare se majorează cursul valutei, iar dacă ordinele de vânzare sunt mai mari decât cele de cumpărare scade cursul valutei. Cursul valutei se formează şi sub influenţa operaţiilor de pe alte pieţe valutare.

Cursul de pe piaţa la vedere rezultă din confruntarea cererii şi a ofertei de valută în fiecare moment, precum şi din operaţiile de pe alte pieţe valutare. Tranzacţiile la vedere cu valută se realizează la cursul „Spot”.

Pe piaţa valutară la vedere se stabilesc cursuri pentru operaţiile de cumpărare şi cursuri pentru operaţiile de vânzare. Diferenţa între cursul de vânzare şi cursul de cumpărare al unei valute pe piaţa la vedere este cunoscută sub denumirea de Spread.

Spread = (curs de vânzare – curs de cumpărare)/ curs de vânzare x 100