Mașini și acționări electrice - 2

Maşina electrică asincronă

Maşina asincrona este o maşină electrică rotativă de curent alternativ, cu câmp magnetic

învârtitor, al cărui rotor are turaţia diferită de a câmpului învârtitor (turaţie de sincronism) şi

dependentă de cuplul rezistent.

Aceasta este mult utilizată în regim de motor, în regim de frână numai în anumite domenii

(ascensoare, macarale etc.), iar în regim de generator foarte puţin (în microhidrocentrale de foarte mică

putere). Ca motor, în stadiul actual al tehnicii, este cea mai răspândită maşină electrică datorită

simplităţii constructive, preţului de cost relativ mic, randamentului ridicat, robusteţii şi siguranţei în

funcţionare.

Mărimi nominale ale maşinii asincrone

Maşinile electrice, ca de altfel orice instalaţie electrică, sunt sediul unor pierderi de putere care

se transformă în căldură. Se dezvolta căldură atât în materialele metalice, conductoare sau

feromagnetice, cât şi în materialele izolatoare. Materialele izolatoare, de o mare diversitate, se clasifică

în câteva clase de izolaţie caracterizate de o temperatură maxim admisibilă. Depăşirea temperaturii

maxim admisibile conduce la pierderea calităţilor pentru care materialele izolante sunt utilizate, la

scurtarea duratei de viaţa a acestora, deci şi a maşinilor electrice din care fac parte. Pentru eliminarea

căldurii dezvoltate maşinile sunt prevăzute cu sistem de ventilaţie care să permită funcţionarea la o

temperatura inferioară valori critice, corespunzătoare clasei de izolaţie. Clasa de izolaţie a materialelor,

utilizate în construcţia unei maşini electrice, cu temperatura maxim admisibilă cea mai mică este şi

clasa de izolaţie a maşinii respective.

Pierderile de putere în materialele feromagnetice prin histerezis şi curenţi turbionari şi

pierderile dielectrice prin polarizare periodică sunt practic independente de sarcina maşinii electrice.

Dar pierderile în materiale conductoare, prin efect Joule-Lenz, sunt proporţionale cu pătratul curenţilor

în maşină deci dependente de sarcină.

Pentru funcţionarea optimă a maşinii din punct de vedere electromagnetic, inducţia maximă

trebuie să se încadreze în anumite limite. Pentru aceasta tensiunea de alimentare a maşinii trebuie să

aibă o valoare maxim admisibilă predeterminată prin proiectare. În funcţie de această tensiune se

proiectează şi nivelul de izolaţie, adică grosimea şi deci şi cantitatea de materiale izolante utilizate.