Măsurări electrice și electronice

Masurarea-operatiunea experimentala efectuata in scopul obtinerii unei informatii cantitative asupra proprietatilor unor obiecte fenomene sau sisteme intr-o forma adecvata pentru utilizator. Operatia de masurat consta in compararea marimii de masurat cu alta marime fizica de aceeas natura luata in mod conventional ca unitate de masura. X=marimea de masurat [x]- unitate de masurat,iar valoarea marimii de masurat este Xm=x/[x]. . Procesul de masurare consta in ansamblul format din mai multe operatii experimentale care se executa in vederea obtinerii rezultatului masurarii,depinde de: 1. Masurandul -nu toate proprietatile unui obiect sau ale unui sistem sunt masurabile. O prima conditie de masurabilitate este ca marimea sa constituie o multime ordonabila, adica o multime in care sa se poata defini relatiile de egal, mai mic si mai mare intre elementele ei.

2. Metoda de masurare –prezenta marimii de referinta (a etalonului), chiar daca unori este mai putin evidenta, este indispensabila. Se pot deosebi masurari prin comparatie simultana si masurari prin comparatie succesiva.

3. Aparatul de masurat –in general, marimea de iesire depinde nu numai de marimea de intrare, ci si de alte marimi care influenteaza aparatul. Aceste marimi sunt numite marimi de influenta. Cele mai obisnuite sunt marimile caracteristice mediului in care se face masurarea: marimi perturbatoare electromagnetice si marimi proprii obiectului supus masurari.

4. Etalonul –unicitatea si conformitatea masurarilor, in orice loc si la orice moment, reclama un sistem de etaloane care sa asigure: generarea principilor unitati de masura, mentinere acestor unitati de masura si corelarea intre ele a unitatilor de masura. Aceste trei operatii fundamentale in activitatea metrologica se efectueaza in mod corespunzator cu urmatoarele trei categorii de etaloane: de definitie, de conservare si de transfer.

Caracteristici metrologice-a) Rezolutia unui mijloc de masurare reprezinta cea mai mica

variatie a masurandului care poate fi apreciata la iesirea acestuia.

Astfel, pentru mijloacele de masurare analogice aceasta este o

fractiune dintr-o diviziune, în timp ce pentru cele numerice este de un

bit. Rezolutia se exprima de obicei în unitati de masura a

masurandului. b) Sensibilitatea, S a unui mijloc de masurare se defineste ca

raport al variatiei marimii de iesire, Dy si variatia masurandului, Dx

care o produce. c) Sensibilitatea relativa, Sr se defineste ca raport al variatiilor

relative ale marimilor de iesire si de intrare: Sr=y/x

d) Pragul de sensibilitate este cea mai mica variatie a masurandului care poate fi pusa în evidenta de catre mijlocul de masurare.