Bio-Fizica

1.Se defineste vectorul de pozitie al punctului material fata de originea unui system de referinta tridimensional Oxyz ca fiind vectorul care uneste originea O a sistemului cu punctual P in care se afla corpul la un anumit moment timp T

1x, 1j, 1z sau i, j, k –versori

un versor are unitatea egala cu modulul(=1)

r-vector de pozitie

r=x*1x +y*1y + z*1z

vm=Δr / Δt -viteza medie

v=lim Δr / Δt =dr/ dt=r -viteza momentana

Δt0

2. Vectorul acceleratie medie ca fiind variatia vectorului medie si vectorul de acceleratie momentana(instantanee)

notez

= lim =

Vectorul acceleratie nu este tangent la traiectorie avand 2 componente:acceleratia tangentiala si acceleratia normala orientate spre centrul de curbura

6.Legea lui Stoks

Fs=6πγv

7.Se defineste energia cinetica a corpului Ec ca fiind ½ din produsul masa corpului si patratul vitezei

Ec=1/2mv

Teorema variatiei E cinetice

L =

Lucrul mecanic al unei forte F care actioneaza pe o distanta d este egal cu produsul scalar al vectorilor forta si deplasare. L=Fdcosα L=

8.O mărime caracteristică unui fluid aflat în mişcare o constituie debitul volumic, QV , al

acestuia. Prin definiţie, debitul volumic printr-o suprafaţă dată reprezintă mărimea fizică

numeric egală cu un volum de fluid care trece în unitatea de timp prin suprafaţa considerată:

Debitul volumic reprezintă fluxul vectorului viteză printr-o suprafaţă curbă deschisă

Se poate defini şi debitul masic, Qm , al fluidului dintr-o suprafaţă dată, ca fiind

mărimea fizică egală cu masa de fluid ce trece în unitatea de timp prin acea suprafaţă:

Q =

Cu relaţia de definiţie a densităţii

între debitul de masă şi debitul volumic există o legătură dată de

Q =

9. b) Curgerea staţionară a unui fluid incompresibil

Aplicând ca în cazul anterior pentru un tub de curent se obţine debitul volumic

Q = const

sau dacă viteza pe o secţiune este constantă:

Q =v S = v S =const

care arată că în cazul curgerii staţionare a unui fluid incompresibil debitul volumic

rămâne constant în timpul curgerii

10. Legea lui Bernoulli pentru un fluid ideal, ce se aplică pentru orice linie de curent este

în câmp gravitaţional,:

p+ + gh=const

Termenul p se numeşte presiune statică, termenul se numeşte presiune dinamică, iar gh presiune hidrostatică.

Atunci legea lui Bernoulli se poate enunţa sub forma: într-o

curgere staţionară a unui fluid ideal, incompresibil, aflat în câmp gravitaţional, suma dintre presiunea statică, presiunea dinamică şi presiunea hidrostatică rămâne constantă de-a lungul unei linii de curent.