Subiecte Rezolvate - Politici Sociale

1. De la legea saracilor la primele sisteme de asigurare: 1600-1870

Anul 1601 marcheaza aparitia unei reglementari juridice extreme de importante, Elisabethan Poor Laws ce va codifica pt aproximativ 200ani tratamentul social al celor saraci si dezavantajati. Ea stabilea administrarea ajutorului pt saraci la nivel local prin taxe platite de toti membrii unei parohii, organizeaza programe de ucenicie pt copiii saraci, dezvolta ateliere de lucru pt persoanele dependente. Vincent de Paul infiinteaza organizatii de carittae, reorganizeaza activitatea unor ordine si seminarii religioase pt a face fata problemelor cauzate de saracie. In acest context apar workhouses si almhouses ca expresie a specificitatii dispozitivului social de lupta impotriva saraciei, bolilor si consecintelor handicapului. In 1975 este inaugurat in Anglia sistemul Speenhamland prin care se introduce un prag al saraciei. Ori de cate ori veniturile gospodariilor se plasau sub acest prag se ofereau unele subsidii in functie de pretul painii si de nr de personae dependente din respective gospodarie.

2. Primele sisteme de asigurari – criza economica: 1870-1930

Viziunea sistemică a sărăciei urmăreşte subordonarea drepturilor şi intereselor indivi-duale politicii publice şi binelui public prin articularea, planificarea şi administrarea lor de către agenţii guvernamentale34.

Cu această transformare vine şi ideea că problemele sociale au cauze şi soluţii sistemice. Elemente ale gândirii sistemului bunăstării sunt clar vizibile la gânditorii sfârşitului secolului al XVIII-lea şi începutul secolului al XIX-lea ca Jean-Jacques Rousseau şi Henri de Saint-Simon, însă primul teoretician care a dezvoltat o perspectivă articulată asupra sărăciei a fost Karl Marx. Procesele interne ale capitalismului produc în mod inerent sărăcie. Din aceasta cauză, responsabilitatea pentru sărăcie trebuie căutată în natura sistemului economic şi nu în eşecurile personale ale oamenilor săraci.

În timp ce pietatea medievală şi sistemul bunăstării împărtăşesc ideea potrivit căreia sărăcia nu-şi are cauza în pauperi ca indivizi, ele se deosebesc prin câteva elemente cruciale. Pietatea medievală are o fundamentare teologică şi, prin procesele de modernizare, face loc secularismului în sistemul bunăstării. Viziunea rigidă asupra societăţii din pietatea medievală este înlocuită de idealurile fondate pe egalitate. În timp ce în Evul Mediu sărăcia era privită ca o condiţie ideală de apropiere de divinitate, teoria sistemului bunăstării consideră că sărăcia poate fi rezolvată cu alte mijloace.

O importantă componentă a modului de gândire a sistemului bunăstării o constituia dezvoltarea, începând cu sfârşitul secolului al XIX-lea, sociologiei şi antropologiei.

Cauza sărăciei se află în structura instituţională care neagă oportunităţi egale claselor şi grupurilor sociale cu statut social scăzut confruntate adesea cu discriminări rasiale. Soluţia sărăciei este furnizarea de mai multe oportunităţi legate de programe de formare profesională, locuri de muncă şi sprijin financiar. Strategia avea la bază o idee simplă şi anume aceea că prin aceste oportunităţi grupurile defavorizate vor căuta să-şi îmbunătăţească situaţia.

3. Primele masuri de protectie sociala in RO

Ca şi alte sisteme de protecţie socială naţionale, cel din România s-a constituit treptat începând cu primele decenii ale acestui secol, când au fost instituite primele măsuri legislative. Sistemul a fost îmbogăţit, perfecţionat şi reformat oarecum în pas cu evoluţiile în domeniu din ţările dezvoltate, sub influenţă germană şi franceză, în principal. Cu unele particularităţi, o asemenea evoluţie a avut loc şi în anii regimului comunist. România a ieşit din acest regim cu un sistem de protecţie socială care prin construcţia sa poate fi apreciat ca modern. Cu excepţia unor scheme pentru protecţia şomerilor şi săracilor, sistemul românesc cuprindea toate celelalte componente de protecţie a şomerilor, cu unele scheme complementare de protecţie a persoanelor handicapate, a veteranilor de război şi a persoanelor care în vechiul regim au suferit diverse forme de persecuţie politică, precum şi cu recent instituita schemă a ajutorului social, o formă a venitului minim garantat.

Alături de părţile forte existau şi părţi slabe majore (uneori părţi opuse ale aceleaşi medalii): productivitatea muncii era scăzută; salariile nu erau corelate cu productivitatea, de aici decurgând o serie de consecinţe negative; abordarea şomajului era deficitară; sistemul de negociere a salariilor contribuia la sporirea presiunilor inflaţioniste; angajarea în muncă se concentra în mod excesiv asupra industriei şi a agriculturii; migrarea pe plan internaţional era foarte limitată.

4. Evolutia politicii sociale in documentele UE

Obiectivele politicii sociale asa cum prevad tratatele europene vizeaza ocuparea deplina a fortei de munca, imbunatatirea conditiilor de munca si de viata, coeziune sociala si economica.

Dupa formarea Comunitatii, in perioada 1952-1972, politica sociala a inregistrat o serie de rezultate ce priveau libera miscare a muncitorilor, asigurarea securitatii sociale. Un program initial de actiune sociala a fost adoptat in 1974, structurand intr-o maniera coerenta cadrul de afirmare a intereselor economice socialea ale “celor doua parti ale industriei” atat la nivelul comunitatii cat si la cel national.

Actul Unic European a inserat un nou articol -1118b- in Tratatul asupra Comunitatii Europene. Potrivit acestuia, Comisia sa sprijine dialogul dintre management si munca la nivel european.