Testul 2 la filosofie

1. Ce este ontologia? Numiţi problemele principale ale ontologiei.

Ontologia ca parte componenta a filosofiei studiază existenţa ca atare, al cărei obiect de studiu este Fiinţa şi Existenţa, şi categoriile în care acestea se împart: lucruri, proprietăţi, procese, fapte. Termenul de ontologie provine de la “ontos”-fiinta; “logos”-stiinta.In centru atentiei ontologiei se afla atit notiunea de existenta cit si cea de nonexistenta.Se studiaza fundamentele existentei,nivelurile si formele acesteia.

Ontologia reprezinta domeniul reflectiei filosofice care cauta sa suprinda fundamentele existentei, care formuleaza presupuneri asupra esentei universului cosmic si social-uman si incearca sa delimiteze si sa clasifice nivelurile si modurile principale de manifestare ale acesteia.

Ontologia incepe prin a formula ipoteze despre existenta in genere, dar se desavirseste printr-un discurs asupra existentei umane, asupra problematicii si destinului omului.

Ontologia analizează "existenţa" unei infinităţi de obiecte, fenomene, relaţii, procese, prin intermediul unor categorii ca: materie, mişcare, substanţă, devenire, spaţiu, timp etc. sau a unor perechi de categorii precum: unitate – diversitate, finit – infinit etc.

2. Ce este existenţa? Numiţi tipurile principale ale existenţei.

Existenţa – categorie filosofică care desemnează lumea obiectivă, materia, natura ce există independent de conştiinţă, de asemenea procesul vieţii materiale a oamenilor. Existenţa este noţiunea cea mai generală care cuprinde tot ce fiinţează independent de voinţa omului, tot ce există: realitatea material-obiectivă, valorile spirituale şi existenţa omului.

Deosebim următoarele tipuri de existenţă:

- Existenţa naturii şi lucrurilor în natură.

- Existenţa spiritualului.

- Existenţa omului

- Existenţa socială

3. Numiţi nivelurile de organizare ale materiei din perspectiva ştiinţei contemporane.

Materia- un termen general pentru toate elementele care ne inconjoara si din care sintem alcatuiti.

Materia este obiectivă, universală, necreabilă şi indiscutabilă, se găseşte în mişcare, timp şi spaţiu. Ea există ca substanţă şi cîmp. Materia ca substanţă este realitatea obiectivă corporală, tot ce are masă de repaos. Cîmpul este o varietate a materiei, care n-are masă de repaos şi depinde de diferite interacţiuni şi relaţii a corpurilor materiale. Materia ca substanţă există ca diferite tipuri de sisteme materiale cu anumite niveluri structurale: particulele elementare, atomii, moleculele, corpurile macroscopice, organismele vii, biocenozele, societatea umană, sistemele geologice, Pămîntul şi alte planete, aştrii, galaxia, sistemul de galaxii, metagalaxia ş.a. Materia ca realitate obiectivă este caracterizată prin diferite forme de existenţă, însuşiri şi legături universale: timp, spaţiu, mişcare, cauzalitate, legitate, structuralitate ş.a.

4. Numiţi şi caracterizaţi succint formele principale ale materiei în conformitate cu rezultatele ştiinţei contemporane.

Din perspectiva fizicii, materia apare sub forma de substanta, cimp energetic. Din perspectiva filosofica materia este tot ceea ce ne inconjoara, fiind intilnita in asa stari de agregare ca licida, solida, plasma si gazoasa. Materia este obiectivă, universală, necreabilă şi indiscutabilă, se găseşte în mişcare, timp şi spaţiu. Ea există ca substanţă şi cîmp. Materia ca substanţă este realitatea obiectivă corporală, tot ce are masă de repaos. Cîmpul este o varietate a materiei, care n-are masă de repaos şi depinde de diferite interacţiuni şi relaţii a corpurilor materiale.

5. De ce este dificilă obiectivitatea cunoştinţelor în ştiinţele socio-umane?

Aceste stiinte presupun analiza, intelegerea si deducerea realitatii prin abstractizare si fiecare intelege ceva “cum vrea” el, formulindu-si subiectiv viziunea referitor la aceste cunostinte.

- camp al ideilor foarte vast

- cunoasterea socio-umanului nu se poate face din exterior, obiectiv, ci doar pe baza subiectivitatii umane.Aceasta subiectivitate sta in spatele faptelor si proceselor care compun realitatea sociala.

6. Selectaţi noţiunea care caracterizează cel mai elocvent modul de existenţă a materiei:

a. substanţa b. timpul c. mişcarea d. spaţiul e. atomul

Materia nu poate exista fără mişcare şi mişcarea fără materie, că mişcarea este o însuşire inalienabilă, un atribut al materiei. Mişcarea are un caracter obiectiv, universal, contradictoriu. Ea este unitatea stabilităţii şi variabilităţii, continuităţii şi discontinuităţii.

7. Ce este mişcarea ca noţiune filosofică? Care este coraportul dintre mişcare şi dezvoltare?

Miscarea este o categorie filosofica care inglobeaza toate schimbarile si procesele care au loc in Univers. In calitate de categorie filosofica presupune examinarea diferitor schimbari, de la deplasari mecanice pina la procesele de gindire. Miscarea este un mod fundamental de existenta a materiei, un atribut esential al acesteia si consta in totalitatea schimbarilor, proceselor, sistemelor materiale care constituie universul. In dependenta de modul de organizare a materiei se deosebesc urmatoarele tipuri de miscare: mecanica, fizica, chimica, biologica, sociala

Dezvoltarea reprezintă o specie aparte a mişcării reprezentînd terecerea de la vechi la nou,de la inferior la superior sau invers, manifestîndu-se ca o unitate a progresului şi regresului.

8. Cum înţelegeţi dezvoltarea, progresul şi regresul?

Dezvoltarea este o parte componenta a miscarii. Dezvoltarea este o miscare orientata si anume treceerea de la vechi la nou, de la inferior spre superior. Dezvoltarea in general este un process liniar si unilateral. Procesul de miscare presupune un progres fie un regres. Progresul este o dezvoltare ascendenta, un process de inoire continua, o succesiune de schimb calitativ, de la inferior spre superior. Progresul presupune o imbogatire a caracteristicilor, o apropiere fata de un anumit obiectiv. Regresul este sensul descendent al dezvoltarii sistemelor si obiectelor, a fenomenelor realitatii, la fel ca si progresul, regresul are un caracter relativ. Regresul poate sa apara ca o etapa care intrerupe temporar sensul ascendent al sistemelor sau sirurilor successive de sisteme. Aspecte regresive, laturi descendente sint proprii oricarui sistem aflat in procesul dezvoltarii.