Moneda și Credit

1.Evoluţia monedei şi clasificarea semnelor monetare.

Moneda apare în rezultatul dezvoltării procesului de schimb şi de producţie ca un echivalent general al tuturor bunurilor şi serviciilor. Există două abordări conceptuale cu privire la apariţia monedei: 1. Abordarea raţionalistă(pentru prima dată a fost elaborată de Aristotel). Apariţia monedei este rezultatul voinţei omului care în dezvoltarea relaţiilor de schimb stabileşte o marfă cu calităţi deosebite să îndeplinească funcţia de etalon a bunurilor şi serviciilor. 2. Abordarea conceptuală evolutivă ( a fost propusă de K. Marx). Apariţia monedei este evoluţia procesului de producere a mărfurilor unde din totalitatea de mărfuri s-a desprins o marfă anumită care îndeplineşte funcţia de etalon a bunurilor şi serviciilor. Etinologic noţiunea de monedă este de origine latină şi provine de la numele zeiţei greceşti Iunon Moneda. În templul căreea au fost găsite pentru prima dată monedele (anume forma ovală). Pe parcursul evoluţiei sale sa făcut deosebire dintre noţiune de bani şi noţiunea de monedă: banul – este fenomenul valorii în general, iar moneda – este forma reprezentativă a acestei valori. În prezent nu există nici o diferenţă între ban şi monedă.

Definiţie: Moneda reprezintă un instrument etalon legal de plată utilizat în facilitarea schimbului de marfă şi servicii precum şi în acumularea şi stingerea obligaţiilor de plată. Moneda – este un activ care poate fi deţinut schimbat împrumutat şi conservat pentru a fi acceptată valoarea monedei necesită de încrederea celora care o deţin.

Formele istorice ale monedei sunt:1) Mai întîi în economie a existat TROC – este schimbul direct de mărfuri într-o economie de la un individ la alt individ. Marfa 1 Marfa2

2) Moneda marfă – efectuarea schimbului este intermediată de o marfă aleasă datorită calităţilor sale deosebite (conservare, divizare, încredere) şi valoarea de întrebuinţare (ciaiul, orezul,bijuterii, unelte, vite mari cornute). 3) Moneda metalică – odată cu dezvoltarea extragerii şi prelucrării metalelor moneda este confecţionată din diferite metale. Începînd cu sec. XII-lea monedele sînt confecţionate din aur şi argint, la început monedele erau cîntărite, socotite şi bătută. 4) Moneda fiduciară (încredere) – se reprezintă sub formă de bancnote, este depus la o bancă sub formă de lingouri. Suma bancnotelor emise nu trebuie să fie mai mare decît cantitatea de metal depusă la bancă. 5)Moneda scripturală – apare odată cu dezvoltarea relaţiilor interbancare şi se reprezintă în bancnote depuse la bancă în conturile clienţilor săi. Plăţile în monedă scripturală au loc prin virament (transferul dintr-un cont bancar în alt cont bancar). 6) Moneda electronică – se caracterizează prin stocarea informaţiei despre puterea de cumpărare a deţinătorului şi este eliberată de către o bancă pentru efectuarea plăţilor şi extragerea de numerar în baza disponibilului monetar înregistrat pe cont.

2. Moneda şi funcţiile ei.

Moneda îndeplineşte trei funcţii principale: 1) Moneda instrument unic al tranzacţiilor; 2) Monede etalon al valorii; 3) Moneda instrument de rezervă a valorii; 4) Funcţia de monedă internaţională ; 5) Funcţia de monedă în cont. 1. Moneda instrument unic al tranzacţiilor – moneda intermediază cererea şi oferta de mărfuri în procesul de schimb. Marfă-Bani-Marfă, adică moneda împarte schimbul în 2 operaţiuni succesive: a) vînzarea unui bun contra monedă; b) schimbarea monedei contra altui bun. 2. Moneda etalon a valorii – moneda este unitate de calcul care măsoară valoarea mărfurilor şi serviciilor fiind exprimată prin preţul lor în monedă, adică cîte bunuri şi servicii pot fi cumpărate cu o unitate monetară. 3. Moneda instrument de rezervă a valorii – datorită trăsăturii sale de conservare moneda poate fi depusă sub formă de rezervă. Moneda este investită în active reale (imobil) şi în active financiare (depozite bancare la termen)(hîrtii de valoare). 4. Funcţiile de monedă internaţională – sunt incluse monedele care circulă ca mijloc de plată şi de rezervă în afara ţării emitente (monede liber utilizabile) USD; EURO;GBP; IP¥. 5. Funcţia de monedă în cont – este o monedă scripturală existentă numai în conturile emitentului şi ale deţinătorilor nu este utilizată ca mijloc de plată dar este monedă de rezervă.

3. Sistem monetar : conţinut, caracteristică.

Definiţie: Sistemul monetar reprezintă totalitatea normelor legale şi instituţiilor care organizează, reglementează şi supraveghează relaţiile monetare dintr-un stat. Structura sistemului monetar are următoarele elemente: 1. Unitatea monetară – forma reprezentativă a monedei (leul moldovenesc MDL).Elementele caracteristice unei unităţi monetare: a)valoarea paritară a monedei – a fost caracteristică pînă în 1974 şi reprezintă calitatea de metal preţios stabilit de lege şi îndeplineşte funcţia de etalon monetar; b) paritatea monetară – raportul valoric dintre două monede luîndu-se în consideraţie valorile lor paritare. 2. Etalonul monetar - reprezintă expresia valorică a unei monede .Pe parcursul evoluţiei monedei în calitate de etalon monetar au fost folosite mărfuri, metale preţioase, aur, argint, valute(dolarul american) şi în prezent puterea de cumpărare a monedei. Puterea de cumpărare a monedei – cîte bunuri şi servicii cît pot fi procurate cu o unitate monetară. 3. Emisia şi punerea în circulaţie a monedei. Dreptul exlusiv de a emite şi a pune în circulaţie moneda îl are autoritatea monetară al statului (Banca Centrală), deasemenea Banca Centrală îndeplineşte rolul de reglementare a cererii şi ofertei de monedă în circulaţie.