Monedă și credit

1. Ca etalon al valorii, moneda face posibilǎ:

a) Compararea preţurilor mǎrfurilor şi serviciilor celor mai diferite;

b) Stabilirea raporturilor de echivalenţǎ între mǎrfuri şi servicii;

c) Reglarea imediatǎ a obligaţiilor pecuniare între parteneri;

2. Ca instrument de platǎ, moneda nu reprezintǎ:

a) Mijloc de reglare imediatǎ a obligaţiilor pecuniare dintre parteneri;

b) Rezervǎ de valoar “lichidǎ”;

c) Etalon al valorii;

3. Banii au apǎrut:

a) Aproximativ în acelaşi timp cu scrisul;

b) În epoca fierului;

c) În epoca pietrei;

4. Datoritǎ caracterului lor general şi anonim, banii:

a) Au dat posibilitatea schimbului lesnicios;

b) Au defavorizat inegalitatea de avere;

c) Au defavorizat starea de îndatorare;

d) Au impulsionat producţia;

5. Moneda fiduciarǎ şi banii de cont au luat naştere:

a) Odatǎ cu apariţia unor reţele de bǎnci comerciale;

b) Datoritǎ predominǎrii economiei naturale;

c) În Lidia;

6. Legǎtura dintre monedǎ şi credit poate fi urmǎritǎ:

a) În vânzarea mǎrfurilor cu plata amânatǎ;

b) În acordarea de împrumuturi prin cont curent;

c) Pe linia creditului public, ceea ce conferǎ banilor un pronunţat caracter financiar;

7. Moneda reprezintǎ un activ financiar specific, care:

a) Exprimǎ lichiditate perfectǎ;

b) Nu asigurǎ un venit, un randament;

c) Exprimǎ o lichiditate atenuatǎ;

8. Construirea depozitelor la termen pe seama disponibilitǎţilor monetare:

a) Asigurǎ anumite venituri deponenţilor sub formǎ de dobândǎ;

b) Atenueazǎ lichiditatea activelor financiare;

9. Dezetatizarea vizeazǎ:

a) Transferul de prerogative în favoarea unei comunitǎţi internaţionale;

b) Tranziţia de la economia condusǎ administrativ, pe bazǎ de plan central, unde moneda este controlatǎ de stat, pânǎ la extrem, la economia de piaţǎ;

10. Dezetatizarea monedei implicǎ renunţarea de cǎtre stat de a dicta:

a) Preţurile;

b) Proporţiile în economie;

c) Destinaţia investiţiilor;

d) Volumul creditelor;

11. Mecanismele fundamentale contemporane de reglare a vieţii economice:

a) Mecanismul reglǎrii economice prin plan central;

b) Dereglementarea;

c) Mecanismul reglǎrii prin piaţǎ;

12. Formele “etatizǎrii” monedei în economia socialistǎ sunt:

a) Înlocuirea mecanismului de stabilire a preţului în procesul confruntǎrii cererii cu oferta;

b) Eliminarea creditului comercial;

c) Subordonarea activitǎţii sectorului bancar faţǎ de plan;

d) Introducerea convertibilitǎţii;

13. Formele dezetatizǎrii monedei în economia de piaţǎ sunt:

a) Stabilirea relaţiilor de concurenţǎ între întreprinderi;

b) Deturnarea creditului bancar de la cerinţa susţinerii activitǎţii caracterizate prin eficienţǎ;

c) Funcţionarea bursei de valori;

d) Suprimarea convertibilitǎţii;

14. Neconvertibilitatea monedei a avut ca rezultat:

a) Înlesnirea protecţionismului;

b) Favorizarea circulaţiei bunurilor şi persoanelor;

c) A îngreunat accesul la realizǎrile tehnico-ştiinţifice ale comunitǎţii internaţionale;

15. In procesul tranziţiei la economia de piaţǎ, acţiunea statului asupra activitǎţii întreprinzǎtorilor devine, în mod necesar:

a) Indirectǎ, prin impozite, taxe vamale, prime la export, etc;

b) Directǎ, prin prevederile înscrise în planul obligatoriu realizat la nivel central;

16. Prin structurarea aparatului bancar, în condiţiile dezetatizǎrii monedei, presupune;

a) Lichidarea monopolului statului asupra bǎncilor;

b) Reaşezarea raporturilor între banca de emisiune şi celelalte bǎnci;

c) Acordarea nemijlocitǎde credit de cǎtre banca de emisiune;

d) Deturnarea creditului bancar de la cerinţa susţinerii activitǎţii caracterizate prin eficienţǎ;

17. Principalele ipostaze ale relaţiilor bǎneşti şi de credit sunt:

a) Legitǎţile ce le guverneazǎ;

b) Reglementǎri juridice, uzanţele, practica monetarǎ şi de credit din diverse ţǎri ca şi pe plan internaţional;

c) Rolul monedei, al bǎncilor, creditului în viaţa ecomonicǎ şi socialǎ;

18. Disciplina “Monedǎ şi credit” studiazǎ:

a) Natura banilor ce mijlocesc schimbul;

b) Condiţiile şi limitele emisiunii monedei;

c) Mecanismele de reglare a masei monetare în circulaţie;

d) Ansamblul relaţiilor de schimb şi repartiţie;

19. Dezetatizarea monedei implicǎ renunţarea de cǎtre stat de a dicta:

a) Destinaţia investiţiilor;

b) Volumul creditelor;

c) Nivelul dobânzii;

d) Cursul de schimb;

20. Datoritǎ caracterului lor general şi anonim, banii:

a) Au defavorizat starea de îndatorare;

b) Au impulsionat producţia;

c) Au favorizat primele forme ale creditului;

d) Au schimbat relaţiile din operaţiunile de schimb;

21. Sistemele monetare din Antichitate şi Evul Mediu s-au caracterizat în principal prin urmǎtoarele trǎsǎturi:

a) Fǎrâmiţare;

b) Centralizarea baterii monedei;

c) Deteriorare;

d) Lipsa de unitate a circulaţiei monetare la nivelul unei ţǎri;