Negocieri și uzuante de protocol

TRUE/FALSE

1. Negocierea trebuie privită drept cel mai eficient mijloc de comunicare, având avantajul că realizează, în cel mai scurt timp, efectul scontat.

ANS: T

2. În sens larg, prin negociere se Înţelege orice formă de comunicare al cărei scop constă în rezolvarea unor probleme cu caracter civil.

ANS: F

3. Negocierea este un proces organizat, în care se doreşte, pe cât posibil, evitarea confruntărilor şi care presupune o permanentă competiţie.

ANS: T

4. Negocierea este prin excelenţă, un proces competitiv, în care partenerii urmăresc numai satisfacerea propriilor interese.

ANS: F

5. În funcţie de comportamentul uman şi tipurile de interese avute în vedere, avem două mari categorii de negocieri: personale şi impersonale.

ANS: F

6. Negocierea propriu zisă se concretizează în adaptarea unei înţelegeri, de regulă scrisă, ce conţine măsurile care urmează sa fie îndeplinite pentru realizarea obiectivului în cauză.

ANS: T

7. Prin intermediul procesului de comunicare se urmăreşte atingerea doar a unui singur obiectiv, acela de a fi acceptaţi.

ANS: F

8. Scrierea este o modalitate la fel de pretenţioasă ca şi comunicarea, care oferă la fel de multă libertate ca si cea verbală.

ANS: F

9. Înainte de începerea negocierii, este necesară o intensă activitate de documentare, de culegere de informaţii, de analiză, de elaborare de documente, proiecte sau propuneri concrete, pentru a avea siguranţa că se vor obţine rezultatele scontate.

ANS: T

10. Pregatirea echipei de negocieri se face cu puţin timp înainte de începerea negocierii.

ANS: F

11. Nu este obligatoriu ca toţi membrii echipei de negociere să cunoască şi să se implice în rezolvarea problemelor specifice, potrivit locului ce-l ocupă în ierarhia organizaţiei de la care provin, cât şi în cadrul echipei propriu-zise.

ANS: F

12. La intocmirea si definitivarea mandatului de negociere se va tine seama doar de elementele de strategie, tactică şi tehnică pe care le presupun negocierile.

ANS: F

13. De fapt, negocierea nu este altceva decât o evaluare nescrisă a caracterului şi calităţilor celor care negociază.

ANS: T

14. Cooperarea este atitudinea cea mai frecvent adoptată în marile negocieri, indiferent de caracterul acestora.

ANS: T

15. Potrivit unui principiu de bază al ştiintei managementului, un bun conducător trebuie să ştie cum să delege o parte din competentele sale, să-şi delege autoritatea, însărcinandu-i pe colaboratori şi subordonaţi pentru a rezolva probleme care pot intra în competenţa lor.

ANS: T

16. În lumea afacerilor româneşti (dar nu numai) nu se manifestă indiferenţă în ceea ce priveşte răspunsul la o invitaţie.

ANS: F

17. Cele mai multe petreceri se organizează la mese cu locurile invitaţilor prestabilite; în cazul în care partenerii de viaţă nu sunt prezenti (soţi, soţii), oaspeţii vor fi aranjaţi în ordinea importanţei lor, fără a ţine seama de sex.

ANS: T

18. Când cineva intră in biroul tău, doar tu te vei ridica în picioare şi-l vei saluta respectuos, celelalte persoane care eventual se află lângă tine, nu vor face la fel.

ANS: F

19. Cadoul ce se oferă cel mai frecvent este stiloul sau pixul, deoarece, în ultima instanţă în lumea afacerilor, toată lumea scrie.

ANS: T