Geologia României

1. PLATFORME

După cum am mai menţionat, unităţile de platformă din structura geologică a

României reprezintă sectoare ale unor platforme cu extindere europeană. Astfel, sectorul

sud-vestic al Platformei Europei Orientale (Est-Europeană), cunoscută şi sub numele de

Platforma Rusă sau Platforma Podolică, este denumit Platforma Moldovenească (PMD).

La nord-vest de PMD, acoperit în întregime de Carpaţi se află sectorul sudic al

Platformei Europei Centrale şi în continuarea acestuia spre sud-est apare sectorul nordvestic

al Platformei Scitice. În fine, între Munţii Carpaţi şi Munţii Balcani şi până în

sud-vestul Orogenului Nord Dobrogean se întinde Platforma Moesică (PMS).

1.1. PLATFORMA MOLDOVENEASCĂ

Situată pe marginea sud-vestică a Platformei Europei Orientale, Platforma

Moldovenească (fig. 3) şi-a început evoluţia în Proterozoicul inferior, când s-a format

soclul acesteia. Ulterior, după consolidarea soclului au urmat mişcări tectonice

oscilatorii (verticale) pozitive şi negative care au ridicat în bloc întreaga platformă sau

numai anumite porţiuni ale acesteia, determinând transgresiuni şi regresiuni. Prin

transgresiuni s-au instalat noi cicluri de sedimentare cu contribuţii la constituirea

cuverturii, iar regresiunile au condus la intervale de timp geologic în care fie depozitele

cuverturii platformei au fost supuse eroziunii, fie nu a avut loc sedimentarea.

1.1.1. SOCLUL

Rocile proterozoice ale soclului Platformei Moldoveneşti au fost interceptate

numai în foraje, aşa cum sunt cele de la Iaşi, Todireni şi Bătrâneşti. De exemplu, la

Nicolina - Iaşi, soclul a fost găsit la adâncimi situate între 1100-1400 m şi este constituit

din roci metamorfice, în special paragneise plagioclazice şi gneise străbătute de roci

magmatice ca filoane de pegmatite, granite şi gabbrouri.

Vârsta rocilor soclului, determinată prin metoda radiometrică K-Ar, a indicat

1000-1600 Ma (Proterozoic mediu), dar aceasta reprezintă vârsta ultimilor mişcări

orogenice, în realitate vârsta poate fi mai veche, probabil Proterozoic inferioară.

1.1.2. CUVERTURA

Ulterior ridicării soclului ca lanţ orogenic a urmat faza de peneplenizare, când

soclul a fost supus unei lungi perioade de eroziune, fapt ce a condus la formarea unei

peneplene peste care s-au acumulat, aproape orizontal, depozite ale cuverturii în mai

multe cicluri de sedimentare întrerupte de faze de exondare, mai mult sau mai puţin

îndelungate.Din foraje rezultă că soclul şi cuvertura lui coboară de la est spre vest şi de la

nord spre sud, în lungul unor fracturi, scufundându-se treptat sub Orogenul Carpatic.

1.1.2.1. Depozitele paleozoice

Cunoscute exclusiv din foraje, depozitele paleozoice din cuvertura Platformei

Moldoveneşti s-au acumulat în trei cicluri de sedimentare (fig. 4).

Fig. 3 – Schiţa tectonică a vorlandului carpatic din Moldova (după Săndulescu şi Visarion, 1981).

1- Platforma Europei Orientale (Moldovenească): a – blocul Rădăuţi-Paşcani; b – aria podolo-moldavă; 2

– platformele Scitică şi a Platformei Europei Centrale; 3 – prelungirea Depresiuni Miechov; 4 – Platforma

Moesică (PM); 5 – Orogenul Nord Dobrogean (OND); 6 – fracturi majore; 7 – falii; 8 – front de şariaj.

(1) – Falia Siretului; (2) – Falia Solca; (3) – Falia Câmpulung Moldovenesc - Bicaz; (4) – Falia Bistriţei;

(5) – Falia Vaslui; (6) – Falia Trotuşului; (7) – Falia Peceneaga - Camena

12

Ciclul Vendian-Ordovician a început cu un facies detritic pe aproximativ 480

m grosime, cu un tufit verde spre bază, iar la partea superioară cu argile şi siltite

bituminoase vendiene. Depozitele Cambrianului cuprind roci detritice, inclusive

conglomerate şi au peste 130 m grosime în forajul de la Bătrâneşti. La partea

superioară se află un strat de 2 m de gresii cuarţoase, atribuite Ordovicianului.

Ciclul Silurian-Devonian urmează, probabil, după o lacună de sedimentare, cu

un pachet de roci gros de 120-300 m, alcătuit din calcare organogene, cu rare

intercalaţii de argile, marne şi gresii, cu brachiopode, graptoliţi şi altele de vârsta

siluriană.

În forajele din sudul şi vestul platformei, Devonianul este materializat printr-un

pachet de depozite gros de circa 100 m alcătuit din gresii silicioase violacee şi brune,

cu rare intercalaţii calcaroase cu asociaţii de microfaună. Aceste gresii violacee sunt

foarte asemănătoare formaţiunii cunoscute cu numele de “Old Red Sandstone”, de

vârsta devonian inferioară, din Europa.

Ciclul Carbonifer, identificat în părţile de sud şi sud-vest ale platformei, este

reprezentat prin gresii silicioase cu intercalaţii de şisturi argiloase, rare intercalaţii de

calcare şi conţin asociaţii microfloristice de vârsta carbonifer inferioară.