Geopolitică

1. Republica Moldova şi evoluţia geopolitică a sistemului internaţional

Sfârşitul războiului rece şi evoluţiile pe care acesta le-a antrenat în sistemul relaţiilor internaţionale au determinat o relansare a preocupărilor pentru redefinirea geopoliticii aproape în toate statele lumii şi la diversificare a perspectivelor de analiză a fenomenului geopolitic în raport cu analizele clasice.

În ceea ce priveşte conceptul de geopolitică, exprimările sunt foarte diversificate, mergând de la aproximări până la identificarea sau confundarea sa cu alte discipline, cum ar fi de exemplu geografia politică, geostrategia sau geoistoria.

Din multitudinea de definiţii şi descrieri ale geopoliticii nu ne vom opri asupra sensului dat geopoliticii în marile enciclopedii şi dicţionare, ci doar la cele care reflectă, în opinia noastră, în cea mai mare măsură esenţa acesteia. Aceasta în concepţia lui Saul Cohen constă în "studierea relaţiei care există între politica internaţională şi acele caracteristici ale mediului geografic care duc la dezvoltarea surselor de putere".Analistul american defineşte geopolitica drept o teorie a relaţiilor spaţiale şi deci ca şi Saul Cohen nu o vede ca pe o disciplină legată de determinismul geografic.

Cam de la jumătatea secolului XIX şi până în prezent, o bătălie aprigă pentru orientarea ei geopoliticădevenită acum Republica Moldova. Un rol decisiv în determinarea vectorului politic îl joacă partidele care au la baza activităţii lor doctrine „geopolitice” diferite, constituind, de fapt, două tabere, după cum urmează: orientarea Republicii Moldova către structurile occidentale şi rămânerea ei în sfera de influenţă a Federaţiei Ruse.

1. Partidele care împărtăşesc şi promovează ideea identităţii etnice moldoveneşti a populaţiei majoritare a republicii – aşa-numitele partide stataliste rusofile.

Apariţia Republicii Moldova pe harta lumii în anul 1991 a pus în faţa societăţii moldoveneşti probleme noi şi, totodată, le-a perpetuat pe cele vechi, deoarece proclamarea independenţei unei noi formaţiuni statale şi recunoaşterea ei de jure nu înseamnă că acest stat s-a consolidat sau că se va dezvolta cu succes în viitor.

Există un număr enorm de cerinţe şi cutume, multe dintre ele nescrise, care influenţează, într-un fel sau altul, asupra dezvoltării şi existenţei statului. Tocmai aceste considerente orice stat, din momentul proclamării sale, tinde spre autoconservare. Acesta este interesul major al societăţii civile, care există în cadrul oricărui stat suveran şi este definit, sub aspect politologic şi geopolitic, ca interes naţional sau interes de stat.

Mai precis, cetăţenii Moldovei, proclamînd independenţa şi suveranitatea statului, trebuie să urmărească un singur scop: să-l menţină şi să-l consolideze. Cel puţin aşa ar trebui să fie din punct de vedere teoretic, aşa cum o confirmă realitatea din alte ţări. Totodată, dacă vom analiza procesele care au avut loc în Moldova în etapa iniţială a independenţei acesteia, vom constata că formarea noului stat a început aici nu cu consolidarea societăţii civile, ci cu împărţirea acesteia în tabere adverse.

Referitor la problematica construcţiei de stat a ţărilor nou-formate, vom spune că principala greşeală politică pe care a comis-o conducerea de atunci a Moldovei a fost, probabil, aceea că, în momentul proclamării Republicii Moldova în anul 1991 nimeni nu a formulat ideea cu caracter civic general care ar fi fost chemată să unească societatea şi statul: toţi cei care trăiesc în Moldova sunt moldoveni, deoarece toţi sunt cetăţeni ai Moldovei, deşi toţi au origini etnice diferite.

La prima vedere, acest mod de abordare a problemei ar putea să pară inaccesibil. Aceasta se întîmplă din cauza că pe primul plan sînt puse valorile imaginare, şi nu cele reale ale societăţii civile. Trebuie menţionat că în întreaga lume pivotul principal al unui stat democratic este cetăţenia, adică apartenenţa individului la societatea civilă a unui stat sau altul, şi nu originea etnică sau confesiunea. Celelalte aspecte sînt secundare, întrucît cetăţenii sînt egali în drepturile şi posibilităţile lor, indiferent de originea etnică, de confesiune etc. în fapt, pe nimeni nu interesează de ce origine etnică este cutare sau cutare cetăţean al SUA, al Argentinei sau, bunăoară, al Cehiei. Cel mai important este că el e american sau argentinian, sau poate ceh, şi nu faptul că strămoşii lui au fost irlandezi, incaşi sau poate slavi. Pe nimeni, în principiu, nu-l nelinişteşte, de asemenea, ce religie practică ei: creştinismul, islamismul sau iudaismul.