Managementul și controlul calității solurilor

Subiecte pentru examenul la cursul Managementul si controlul

calitatii solului

1.Calitatea fizica a solului, metode de evaluare

Calitatea fizica a solului – indicator de evaluare

Calitatea fizica a solului presupune stari fizice ale acestuia corespunzatoare anumitor raporturi dintre masa si volumul fazelor solului. In aceasta definitie, calitatea fizica a solului implica aspectele functionale si nu cele utilitariste.

In atentia factorilor de decizie, calitatea fizica a solurilor a intrat relativ recent, datorita mai multor cauze:

1. Efectele conditionate de masurile agrochimice si fitotehnice de gestionare a solurilor sunt momentane, pe cand efectele asigurate de interventiile asupra insusirilor si regimurilor fizice ale solurilor sunt mai intarziate, aparand dupa 4-7 ani;

2. Modificarile calitatii fizice a solurilor apar mult mai tarziu, datorita stabilitatii solurilor si rezilientei acestora;

Gestionarea calitatii fizice a solurilor presupune utilizarea unor indici integratori. Sunt exclusi indicii multi-factoriali. La selectarea indicilor de evaluare, trebuie sa se ia in calcul si metodele de determinare, de studiu, cheltuielile umane, financiare si de timp.

Pentru evaluarea si monitorizarea calitatii fizice a solurilor, se recomanda utilizarea urmatorilor indici integratori:

1. Umiditatea solului: in cadrul regimului de umiditate a solului se constata o tendinta stabila de reducere mai lenta sau mai accelerata a rezervelor de apa, de la inceputul vegetatiei catre sfarsitul acesteia. Precipitatiile din perioada calda a anului influenteaza nesemnificativ dinamica umiditatii. In acest context, pe parcursul anului, umiditatea conditioneaza stari cu indici de calitate diferiti, de care trebuie sa se tina cont in cadrul tuturor activitatilor agricole. In acelasi timp, umiditatea este utilizata si in scopul interpretarii valorilor indicilor agrofizici. Umiditatea se determina in laborator prin metoda granimetrica si uscare la temperatura de 105°C;

2. Densitatea aparenta: reprezinta masa in grame a unui cm2 de sol, impreuna cu porii sai. Astfel, densitatea aparenta reda raportul dintre masa si volumul fazelor solului. Densitatea fazei solide este factorul de baza care determina regimul de porozitate a solului.

In cadrul acestei relatii, DA este valoare variabila, pe cand D este valoare stabila, care se modifica doar la scara geologica a timpului. De aici rezulta ca dinamica spatiului poros este determinata de dinamica densitatii aparente. In acest caz, densitatea aparenta este parametrul care urmeaza a fi gestionat in scopul optimizarii, gestionarii regimului de porozitate, in special in scopul asigurarii stabilitatii spatiului poros. Aceasta stabilitate implica asigurarea unei dinamici atenuate a densitatii aparente in timp, pe parcursul vegetatiei. Tot din aceasta relatie reiese urmatorul fapt: continuitatea spatiului poros este de asemenea determinata de regimul densitatii aparente, in special de legitatile de modificare a acesteia cu adancimea;

3. Stabilitatea agregatica: implica continutul total de agregate hidro-stabile, acestea avand implicatii directe asupra densitatii aparente, dinamicii acesteia (in timp si spatiu) si, respectiv, asupra regimului porozitatii. Pt. evaluarea starii structural-agregatice a solurilor, importanta are nu continutul in diverse agregate, ci capacitatea acestora de a rezista la actiunea apei, astfel asigurand stabilitatea starii structural-agregatice. Starea structural-agregatica, inclusiv hidro-stabilitatea, se determina prin metoda sitarii in aer si in apa.

2.Calitatea agrochimica a solului, evaluare.

Reguli si tehnici de evaluare agro-chimica a calitatii terenurilor

Nicolae Florea, desi vine cu definitii integratoare a calitatii solurilor, considera ca aceasta poarta frecvent caracter sectorial, in functie de solicitarile omului.

Evaluarea calitatii agro-chimice urmareste aprecierea solului in calitate de furnizor de elemente nutritive, precum si de alte componente necesare cresterii si dezvoltarii plantelor.

Pt. evaluarea calitatii agrochimice se apreciaza

1. Continutul si gradul de asigurare a solului cu humus in contextul functionalitatii ecosistemului sol, lucru care presupune anumite continuturi de humus care asigura anumite stari functionale ale solului. De exemplu, in cazul cernoziomurilor, valoarea de 3 % este considerata prag critic. Sub aceasta valoare, cernoziomurile nu mai dispun de capacitati de auto-reglare si de revenire la starea echilibrata. Astfel, sub 3 % intalnim cernoziomuri cu tendinte stabile de degradare;

2. Continutul formelor de azot mineral (NO3,NO4), precum si capacitatile de nitrificare/amonificare;

3. Determinarea formelor mobile si accesibilitatea fosforului, potasiului, cuprului, zincului, manganului. Pt. evaluarea accesibilitatii este necesar sa fie apreciata reactia solului (valorile pH-ului), deoarece activitatea microorganismelor mobilizatoare de Ph, K, etc este in functie de valorile pH-ului, pe de o parte, iar pe de alta parte, mobilitatea elementelor chimice depinde de asemenea de valorile pH-ului;

In legatura cu degradarile fizice ale solului, s-a stabilit ca densitatea (in special compactarea) conduce la reducerea activitatii microorganismelor mobilizatoare de fosfor si potasiu, a celor fixatoare de azot, precum si cele nitrificatoare/amonificatoare, lumbricidelor etc., de aceea se ia in calcul si densitatea aparenta.

Evaluarea agrochimica presupune 3 faze: de birou, de teren, de laborator.

Faza de birou presupune documentarea activitatilor de evaluare agrochimica (pregatirea hartilor, evaluarea materialelor deja existente), pregatirea echipamentelor si utilajelor pentru activitatile de teren. Tot aici se concepe schema generala de recoltare a probelor. Aceasta presupune divizarea terenurilor in parcele elementare. In mod obisnuit, parcela elementara are o suprafata de 10 hectare, dar este redusa, in cazul terenurilor erodate, sau sporita, in cazul unor terenuri netede, cu soluri inalt-fertile , cu invelis de sol omogen.