Igiena produselor alimentare

Subiect nr. 4.6/ 17 – Parazitoze produse de Plathelminţi

Caractere generale

Cestodele sunt viermi turtiţi şi segmentaţi, care seamănă cu o colonie liniară de indivizi paraziţi. Sunt hermafrodiţi, adică acelaşi organism conţine amele sexe. Au viaţă parazitară exclusivă şi nu rezistă sub formă adultă în mediul ambiant. Pot folosi una sau mai multe gazde intermediare (stare de larvă) până la gazda definitivă (vierme adult).

Principalele boli determinate de cestode sunt:

- Teniaza;

- Cisticercoza;

- Botricefaloza;

- Echinococoza.

Tenia solium şi Tenia saginata

Aceşti paraziţi pot atinge o lungime până la opt metri. Ei sunt constituiţi din:

- Cap sau scolex prevăzut cu 4 ventuze;

- Coroană de croşete (Tenia solium) şi numai cu 4 ventuze (Tenia saginata).

Corpul este format din segmente sau panglici divizate în anouri, care pot să ajungă la aproximativ 2000 în cazul unui parazit adult. Segmentele din apropierea scolexului sunt segmente tinere şi reprezintă zona de formare, iar segmentele terminale sunt îmbătrânite şi purtătoare de ouă.

Datorită faptului că teniile sunt hermafrodite, primele anouri musculare sunt masculine, iar următoarele feminine. Ouăle sunt rotunde la Tenia solium şi ovale la Tenia saginata. Ele sunt absorbite de gazda intermediară. Formele larvare poartă denumirea de cisticerci. Embrionul, eliberat prin digestia de ouă în tubul digestiv al gazdei intermediare, trece în circulaţie şi se instalazează la nivelul ţesuturilor. Cisticercii care se formează de la Tenia solium se numesc Cisticercus celulosiae şi se întâlnesc cel mai frecvent în muşchii maseter şi în limba de porc, iar cei proveniţi de la Tenia saginata se numesc Cisticercus bovis şi se întâlnesc a bovine.

Cisticercii se distrug prin fierbere sau frigere la temperaturi mai mari de 75°C.

Omul se contaminează prin consumarea cărnii infestate cu cisticerci vii, care se fixează cu capul pe mucoasa intestinală, după care începe hrănirea parazitului prin osmoză. Parazitul creşte în medie cu 7 cm/ zi.

Principalele manifestări la om. Formele adulte de Tenia solium şi Tenia saginata produc la om următoarele manifestări:

- tulburări digestive: diaree sau constipaţie, dureri abdominale, epigastrice;

- anemii mai mult sau mai puţin marcate;

- bulimie, dureri de cap, ameţeli, insomnii, stare de agitaţie, câteodată anorexie;

- la copii apar accese epileptiforme datorită alergiei şi senzaţiei de sufocare.

Cisticercoza. Cisticercoza la om este o boală produsă de larvele de Tenia solium şi Tenia saginata. Infestarea la om se face prin ingestia de legume, fructe, salate etc., nespălate şi contaminate cu ouă de tenii. Din ou se formează larva sau cisticercul, care sete format din scolexul parazitului şi un lichid transparent.

Cisticercii se localizează în ţesutul cutanat sau muscular. Formele cele mai grave apar atunci când se localizează la nivel cerebral (produc compresiuni pe creier), la nivel ocular (orbire), la nivel cardiac sau hipofizar.

Măsuri profilactice şi de combatere. Atât în cazul teniazelor, cât şi în cazul cisticercozelor este necesară luarea câtorva măsuri pentru evitarea infestărilor şi anume:

- depistarea şi tratarea bolnavilor;

- controlul obligatoriu al cărnii;

- spălarea fructelor, legumelor, etc.;

- evitarea utilizării în agricultură pentru irigaţie a apelor contaminate;

- distrugerea ouălelor şi cisticercilor prin fierbere şi opărire.

Botriocefalul (Diphyllobothrium latum)

Este un parazit al omului şi al diferitelor animale (câine, pisică, porc etc.) Botricefalul este un vierme plat segmentat, care are o lungime de 5 – 15 m. Contaminarea la om se face prin absorbţia de carne de peşte insuficient fiartă şi prăjită sau de la icre. Larva plerocercoidă evoluează în organismul uman până la forma adultă. Ouăle apar în materiile fecale după 5 sau 6 săptămâni de la infestare. Boala la om se numeşte botricefaloză. Simptomele se manifestă prin ameţeală, cefalee, oboseală, tulburări intestinale, diaree. Botrocefalul poate provoca o anemie megalocitică (mărirea şi distrugerea hematiilor).

Diagnosticul se pune printr-un examen copro-parazitar, unde sunt evidenţiate ouăle de parazit, cu aspect caracteristic.

Combatere şi profilaxie. Se impune:

- examenul în masă al populaţiei de risc;

- distrugerea larvelor la temperaturi de 51 ... 52°C, după 5 minute sau congelarea la -10ºC, după trei ore;

- conservarea icrelor în soluţie salină 20%, timp e cel puţin 24 ore.

Tenia echinococcus (Echinococcus granulosus – chistul hidatic)

Gazda definitivă a Teniei echinococcus este câinele. Este o cestodă de dimensiuni mici (5 – 8 mm lungime), care trăieşte în intestinul gros al câinelui. Ouăle sunt eliminate cu materiile fecale în mediul exterior, de unde sunt absorbite de gazda intermdiară care poate fi reprezentată de erbivore – oi, bovine, cai, porci, sau de om. Infestarea la om cu ouă se face prin vehicularea lor prin diferiţi agenţi: gândaci de bucătărie, şoareci, şobolani etc. Embrionul sse transformă în chist sau hidatid, care de cele mai multe ori este unic. Chistul este o veziculă mare care poate ajunge la dimensiunile unui cap de copil; el prezintă un înveliş dublu şi un lichid clar. Organismul caută să distrugă chistul prin depunere de săruri de calciu, însă reuşeşte foarte rar să producă moartea parazitului. De cele mai multe ori, chistul se măreşte şi produce compresie asupra organelor. Foarte periculoasă este spargerea chistului hidatic într-o cavitate, deoarece produce moartea organismului.

Boala produsă de acest parazit se numeşte echinococoză sau hidatioză. Diagnosticul clinic este destul de dificil, iar paraclinic se realizează prin radiografie, scintigrafie, ecografie, analiza sângelui (eozinofilie). Singura metodă de tratament este extirparea chistului întreg pe cale chirurgicală.